După ce Steph m-a pensat, lucru care a durut mult mai tare decât mi-am imaginat, m-a întors şi a refuzat să îmi arate ce face. Ignor sentimentul de nervozitate din stomac în timp ce ea îmi aplică pudră pe faţă. Îi amintesc de mai multe ori să nu exagereze cu machiajul, iar ea promite că nu o va face. Îmi perie părul şi îl ondulează înainte să-l fixeze şi să umple jumătate de cameră cu fixativ.
"Părul şi machiajul sunt gata! Hai să te schimbăm şi apoi te las să vezi." E evident mândră de munca ei. Sper doar că nu arăt ca un clovn. O urmez spre dulap şi încerc să trag cu ochiul în oglinda mică, dar ea mă împinge la o parte.
"Aici, ia asta." Îmi spune şi îmi dă o rochie neagră din cuier.
"Tu, afară!" Îi spune lui Tristan, iar el râde, dar părăseşte graţios camera.
"Nu pot să port asta!" Îi spun. Rochia nu are bretele şi pare incredibil de scurtă.
"Bine... dar asta?" Mai scoate o rochie neagră. Cred că are cel puţin zece. Asta e puţin mai lungă decât cealaltă şi are două bretele groase. Decolteul mă îngrijorează deoarece e în formă de inimă şi bustul meu nu e mai mic decât al ei. Îi mai trag o privire lunga, iar ea oftează.
"Doar încearc-o, te rog?"
Mă conformez şi mă dezbrac de pijamalele confortabile, împăturindu-le într-o grămadă aranjată. Ea îşi dă ochii peste cap într-un mod jucăuş, iar eu zâmbesc în timp ce îmbrac rochia. O trag pe corp şi ma simt deja confortabil înainte ca măcar să trag fermoarul. Steph şi cu mine nu purtăm mărimi diferite, dar ea e mai înaltă, iar eu am forme. Materialul străluceşte puţin şi se simte mătăsos. Rochia îmi ajunge până la jumătatea coapsei. Nu e la fel de scurtă precum credeam, dar e mai scurtă decât ceva ce aş purta vreodată. Mă simt aproape dezbrăcată cu picioarele atât de expuse. Degetele mele trag de material, încercând să lungească rochia puţin.
"Vrei nişte colanţi?" Mă întreabă, iar eu aprob din cap.
"Da, mă simt atât de... dezbrăcată." Râd. Ea scotoceşte printr-un sertar şi scoate două perechi diferite de colanţi negri.
"Ăştia sunt simpli, iar ăştia au imprimeu de dantelă." Îmi explică, iar eu mă întind spre cei simpli. Colanţii de dantelă sunt prea mult pentru mine, mai ales având în vedere faptul că probabil am zece tone de machiaj pe faţă. Îmi trag colanţii pe picioare în timp ce Steph caută nişte pantofi în dulap.
"Nu pot să port tocuri." Îi amintesc. Chiar nu pot, mă legăn ca un pinguin rănit când le port.
"Ei bine, am tocuri joase sau platforme. Tessa, îmi pare rău, dar balerinii tăi nu merg cu rochia asta." Îmi spune, iar eu mă încrunt. Mă simt bine purtând balerini în fiecare zi. Ea scoate o pereche de pantofi negri cu toc cu o baretă argintie în faţă, iar eu trebuie să recunosc că mi-au atras atenţia. Nu aş putea să-i port vreodată, dar aş vrea s-o fac.
"Îţi plac ăştia?" Mă întreabă, iar eu aprob.
"Da, dar nu pot să-i port." Îi spun, iar ea se încruntă.
"Ba poţi. Bareta o să împiedice glezna să se mişte."
"Ăsta e rostul ei de fapt?" O întreb, iar ea râde.
"Nu, dar ajută la asta." Râde din nou. "Doar probează-i." Mă imploră, iar eu mă aşez pe pat, întinzându-mi piciorul şi făcându-i semn să mi-i pună ea.
Mă ajută să mă ridic şi fac câţiva paşi. Baretele chiar mă ajută cu echilibrul. Sunt la acelaşi nivel cu Steph acum, în timp ce ea e desculţă, desigur.
