Capitolul 47

1.2K 73 0
                                    

Clipesc de câteva ori ca să îmi limpezesc mintea frenetică. I-am spus că o să-i răspund sincer, dar mi-e frică s-o fac.

"Deci?" Repetă pentru a doua oară de când a pus întrebarea.

"Da." Murmur şi îmi ascund faţa între mâini, doar ca să mi le îndepărteze la loc. Chiar şi atingerea lui pe încheieturile mele îmi inflamează pielea.

"Da, ce?" Vocea lui e tensionată, ca şi cum ar fi disperat să afle răspunsul meu.

"Mi-a fost dor de tine." Înghit în sec, aşteptându-mă la ce e mai rău. Nu m-am aşteptat însă la oftatul lui în semn de uşurare şi la zâmbetul care îi apare pe faţă.

Vreau să îl întreb şi eu dacă i-a fost dor de mine, dar el începe să vorbească înainte să am ocazia s-o fac.

"Serios?" Mă întreabă. De câte ori o să mă pună să-i răspund? Aprob din cap, iar el zâmbeşte timid. Harry, timid? Pare să fie mulţumit de confesiunea mea, probabil pentru că ştie că mă are la degetul mic.

"Acum pot să mă culc înapoi?" Mă smiorcăi. Ştiu că nu o să facă şi el aceeaşi confesiune şi deja e foarte târziu.

"Doar dacă dormi cu mine. In acelaşi pat, desigur." Zâmbeşte.

Oftez şi mă aşez pe patul lui Steph, atentă să nu-l ating pe Harry. O ridicare bruscă a picioarelor mele mă face să ţip surprinsă. Harry mă ridică de pe pat şi mă aruncă peste umărul lui. Îmi ignoră loviturile şi rugăminţile de a mă pune jos până când ajunge la patul meu. Îşi aşează un genunchi pe pat şi mă întinde pe partea de la perete, întinzându-se şi el lângă mine. Mă uit urât la el în tăcere. Mi-e teamă că, dacă o să mă împotrivesc prea tare, o să plece, iar eu nu vreau asta.

Se apleacă şi ridică perna pe care am aruncat-o în el mai devreme, punând-o între noi ca o barieră.

"Gata, acum poţi dormi." Rânjeşte, iar eu îi zâmbesc. Nu pot să mă abţin.

"Noapte bună." Chicotesc pe jumătate.

"Noapte bună, Tessa." Râde înapoi, iar eu mă întorc pe o parte. Nu sunt nici pe departe obosită, aşa că doar mă holbez la perete.

Câteva minute mai târziu, simt perna dintre mine şi Harry mutându-se dintre noi şi braţul lui Harry cuprinzându-mi talia, trăgându-mă la pieptul lui. Nu o îndepărtez si nici nu îi atrag atenţia asupra acţiunilor lui. Îmi place prea mult senzaţia.

"Şi mie mi-a fost dor de tine." Şopteşte în părul meu. Zâmbesc, ştiind că nu mă poate vedea. Simt presiunea uşoară a buzelor lui pe ceafa mea, iar stomacul meu se întoarce. Oricât de plăcut ar fi, acum sunt lăsată mai confuză ca niciodată în timp ce adorm.

...

Alarma mea sună prea devreme, iar eu mă întorc să o închid. Mintea mea îşi aminteşte că Harry a venit în camera mea aseară, iar eu îmi deschid rapid ochii, găsindu-l pe Harry stând lângă mine, holbându-se cu un rânjet amuzat pe faţă.

"Eşti drăguţă când dormi." Mă tachinează, iar eu mă ridic cât de repede pot.

"Pentru ce e alarma?" Mă întreabă şi îmi dă telefonul. Eu închid alarma şi mă dau jos din pat.

"O să-mi iau o maşină azi, deci poţi pleca când vrei." Îi spun, iar el se încruntă.

"Evident nu eşti o persoană matinală."

"Eu... Eu doar nu vreau să te reţin." Mă simt puţin vinovată pentru că sunt nepoliticoasă, dar mă aşteptam să fie şi el la fel.

"Nu mă reţii. Pot să vin cu tine?"

"Să te uiţi la o maşină? De ce ai vrea să faci asta?" Sunt suspicioasă pe motivele lui.

"De ce trebuie să am un motiv? Te comporţi de parcă aş complota să te ucid sau ceva." Râde şi îşi ciufuleşte părul.

"Păi, sunt puţin surprinsă de dispoziţia ta veselă de dimineaţă... şi de faptul că ai vrea să mergi undeva cu mine." Recunosc.

"Vreau doar să... Nu am nimic altceva de făcut."

"Mă gândesc că număratul plăcilor de pe tavan ar fi mai distractiv decât să vii cu mine." Chiar vreau să petrec mai mult timp cu el, dar judecata mea e atât de tulburată de el. Mă induce în eroare prea mult, e prea mult du-te-vino între noi.

"Uite, dacă nu vrei să vin, doar spune-o şi o să plec." Enervarea lui e evidentă.

"Ba da, dar.."

"Dar ce?"

"Mi-e teamă că o să fii... rău cu mine pe tot parcursul timpului." Mă întorc şi îmi iau hainele. Trebuie să fac un duş înainte să plec undeva.

"Nu o să fiu. Promit, doar lasă-mă să-ţi arăt că putem... că pot fi drăguţ. E doar o zi." Îmi zâmbeşte. Simt că încercăm constant să fim prieteni, să nu fim prieteni, să stăm departe unul de altul, să petrecem noaptea împreună. Se consumă atâta energie în orice e chestia asta dintre noi. Noah sigur s-ar despărţi de mine şi nu mi-ar mai vorbi vreodată dacă află că Harry a rămas peste noapte la mine, în patul meu, ţinându-mă în braţe în somn. În timp ce sunt pierdută în gândurile mele, reuşesc să recunosc că, faptul că am putut să aud respiraţia regulată a lui Harry în urechea mea în timp ce dormea, merită să nu mai vorbesc vreodată cu Noah.

Nu ştiu ce mă face să-mi fie constant frică să îl pierd pe Noah, probabil teama de reacţia mamei la despărţirea noastră sau poate că vechea eu e atât de legată de Noah. El a fost mereu acolo pentru mine şi îi datorez lui şi mie însămi să ne continuăm relaţia. Dar cred că cel mai important motiv e faptul că ştiu că Harry nu poate şi nu vrea să îmi ofere genul de relaţie de care am nevoie şi pe care vreau cu adevărat s-o am cu el.

"Pământul către Tessa!" Strigă Harry din partea cealaltă a camerei. Am stat aici, dezbătând mintal cu mine însămi, şi am uitat că Harry e în cameră. "S-a întâmplat ceva?" Mă întreabă şi se îndreaptă spre mine.

Aa, nimic, doar am recunoscut în sfârşit că am sentimente pentru tine şi că vreau mai mult de la tine, dar ştiu că nu o să-ţi pese niciodată de nimeni, mai ales de mine.

"Nimic, doar mă gândeam cu ce să mă îmbrac." Îl mint. Ochii lui se îndreaptă spre hainele pe care le ţin în mână, iar el îşi înclină capul, dar nu spune nimic.

"Deci, pot să vin? Îţi va fi mai uşor oricum, pentru că nu va trebui să iei autobuzul. Asta voiai să faci, nu?"

Are dreptate, îmi va fi mai uşor. "Da."

"Da, ce? Mă laşi să te duc sau intenţionai să iei autobuzul?"

"Ambele." Mă îndrept spre uşă, iar el mă urmează.

"Ce faci?" Îl întreb.

"Vin cu tine."

"Mă duc să fac un duş." Îi flutur geanta de toaletă în faţă, iar el mi-o înşfacă.

"Şi eu." Îmi zâmbeşte. La naiba cu băile comune. Trece pe lângă mine şi deschide uşa fără să se uite înapoi. Mă grăbesc să-l ajung şi îl prind de tricou.

"Drăguţ din partea ta să mi te alături." Glumeşte, iar eu îmi dau ochii peste cap.

"Nici nu a început bine ziua şi deja mă enervezi." Îi spun, iar el începe să râdă.

Un grup de fete trece pe lângă noi şi intră în baie. Nici măcar nu încearcă să fie subtile atunci când încep să se holbeze la Harry. Nu se holbează la el din cauza tatuajelor şi piercing-urilor lui, se holbează la el pentru că e sexy.

"Domnişoarelor." Harry le zâmbeşte, iar ele chicotesc ca nişte şcolăriţe. Păi, tehnic, sunt nişte şcolăriţe, dar sunt adulte, deci ar trebui să se poarte ca atare. Mă cert pentru că sunt atât de furioasă pe fiecare fată cu care intră Harry în contact. E singur şi poate să facă ce vrea, doar că îmi doresc să fi fost al meu.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum