Mă uit la Harry, apoi la Noah. Asta sigur nu o să fie bine.
"Ce cauţi aici?" Îl întreb pe Harry, deşi nu vrea să-i aud răspunsul, mai ales în faţa lui Noah.
"Tu ce crezi? Te-ai furişat de lângă mine când dormeam. Ce naiba a fost aia?" Tipă Harry. Îmi ţin respiraţia în timp ce vocea lui răsună prin pereţi. Faţa lui Noah e traversată de furie şi ştiu că el începe să pună piesele cap la cap.
Sunt indecisă între a încerca să-i explic lui Noah ce se întâmplă şi a încerca să îi explic lui Harry de ce am plecat.
"Răspunde-mi!" Strigă Harry şi se aşează în faţa mea. Sunt surprinsă atunci când Noah intervine între noi.
"Nu ţipa la ea!" Îl avertizează pe Harry. Eu sunt îngheţată pe loc atunci când faţa lui Harry se contorsionează de furie. De ce e aşa de nervos că am plecat? M-ar fi dat afară oricum. Trebuie să spun ceva înainte ca totul să fie dat pe faţă. Probabil e doar nervos pentru că nu m-a făcut să plâng mai întâi.
"Harry... te rog, nu fă asta acum." Îl implor. Dacă pleacă acum, pot să încerc să-i explic lui Noah ce se întâmplă.
"Ce anume, Theresa?" Mă întreabă Harry şi trece pe lângă Noah. Sper ca Noah să păstreze distanţa. Nu cred că Harry ar ezita să îl lovească. Noah e destul de bine făcut, în special în comparaţie cu trupul subţire lui Harry, dar nu mă îndoiesc că Harry i-ar ţine piept şi cel mai probabil ar câştiga. Ce naiba se întâmplă în viaţa mea de trebuie să mă îngrijorez ca Noah şi Harry să nu se bată?
"Harry, te rog, pleacă şi vorbim despre asta mai târziu." Spun, iar Noah dă din cap.
"Să vorbiţi despre ce? Ce naiba se întâmplă, Tessa?" Intervine Noah. O, Doamne!
"Spune-i! Hai, spune-i!" Îmi zice Harry. Nu pot să cred că face asta. Ştiu cât de crud poate fi, dar de data asta exagerează.
"Ce să-mi spui, Tessa?"
"Nimic, doar că am rămas la Harry şi la Liam aseară." Îl mint. Încerc să îmi aţintesc ochii gri în cei ai lui Harry, sperând că o să oprească asta acum, dar el îşi fereşte privirea.
"Spune-i, Tessa, sau o fac eu!" Mârâie Harry, iar eu încep să plâng.
"Noah... Eu... Eu şi cu Harry am..." Încep. Expresia lui Harry se schimbă din furie într-un zâmbet încrezut. Nu pot să cred că am petrecut noaptea cu el. Aseară a fost uimitor, dar ştiam că o să ajung să regret. Doar că nu ştiam că o să fie atât de rău.
"O, Dumnezeule!" Noah se blochează şi ochii lui încep să se umezească. Cum am putut să-i fac asta? La ce naiba m-am gândit? Noah e atât de amabil, iar Harry e destul de crud încât să mă facă să-i spun totul în faţa lui. Mâinile lui se mută pe frunte, iar el îşi scutură capul.
"Cum ai putut, Tessa? După toate prin care am trecut? Când a început asta?" Lacrimile i se preling pe faţă din ochii lui albaştri. Nu m-am simţit niciodată mai teribil. Eu sunt motivul acelor lacrimi. Mă uit la Harry şi înapoi la Noah. Ura pe care i-o port lui Harry mă consumă şi îl îmbrâncesc în loc să-i răspund lui Noah. Harry e luat prin surprindere şi se împiedică în spate, dar se echilibrează înainte să cadă.
"Noah, îmi pare atât de rău. Nu ştiu la ce m-am gândit." Sunt sinceră, nu ştiu la ce naiba m-am gândit.
Presupun că m-am gândit că Harry ar putea fi decent sau poate că o să mă despart de Noah şi o să fiu împreună cu Harry. Cat de proastă pot fi? Sau că aş putea sta departe de Harry şi Noah nu ar putea afla despre ceea ce s-a întâmplat între noi. Problema e că nu pot sta departe de Harry. Sunt mult prea implicată, mult prea vrăjită de el, iar el nu a ezitat să se folosească de asta.
Ambele sunt nişte opţiuni naive şi stupide, dar nu am mai făcut nicio alegere bună de când l-am întâlnit pe Harry.
"Nici eu nu ştiu la ce te gândeai. Nici măcar nu te mai recunosc." Strigă Noah şi se îndreaptă spre uşă.
"Noah, te rog! Aşteaptă!" Ţip şi mă grăbesc după el. Harry îmi prinde braţul şi încearcă să mă tragă înapoi.
"Nu mă atinge! Nu pot să te cred! Asta e josnic, Harry, chiar şi pentru tine." Ţip şi îmi trag braţul din strânsoarea lui. Îl îmbrâncesc din nou. Nu am mai îmbrâncit pe nimeni până acum, cu excepţia lui, de mai multe ori.
"Dacă te duci după el, eu am terminat." Îmi spune, iar gura mea se deschide. A terminat cu ce?
"Ai terminat? Ce ai terminat? Să te fuţi cu sentimentele mele? Te urăsc! Nu poţi termina ceva ce nu a început niciodată." Îi spun, vocea mea încetând să mai strige. El îşi lasă mâinile să-i cadă pe lângă corp şi gura i se deschide, dar nu iese niciun cuvânt.
"Noah!" Strig şi mă grăbesc să ies pe uşă. Alerg pe hol şi în sfârşit îl ajung în parcare. El mă observă şi merge mai repede.
"Noah, ascultă, te rog. Îmi pare rău, foarte rău. Am băut. Ştiu că nu e o scuză, dar eu..." Îmi şterg ochii, iar faţa lui se îmblânzeşte.
"Nu pot să-ţi mai ascult..." Spune. Ochii lui sunt roşii. Îmi apropii mâna, dar se fereşte.
"Noah, te rog. Îmi pare atât de rău. Te rog, iartă-mă." Nu pot să-l pierd şi pe el şi pe Harry în aceeaşi zi. Chiar dacă Harry nu a fost niciodată al meu şi nici nu va fi, tot doare să văd că mă urăşte mai mult. Mai ales după modul în care m-a ţinut în braţe şi m-a strigat în somn.
"Am nevoie de puţin timp, Tessa. Nu ştiu ce să cred." Îmi spune şi îşi trece mâinile prin părul lui perfect aranjat.
"Bine." Oftez înfrântă. Are nevoie doar de puţin timp să treacă peste asta şi putem reveni la normal.
"Te iubesc, Tessa." Îmi spune şi mă ia prin surprindere atunci când îmi sărută fruntea, intrând apoi în maşină.
