"Ce s-a întâmplat? Ce făcea?" Întreabă după ce mă opresc în sfârşit din suspinat.
"Era peste tot peste Molly, apoi a sărutat-o în faţa mea, la nici doi metri de mine." Îi spun.
"L-am auzit cumva spunând că te iubeşte?" Întreabă încet.
"Da... nu ştiu despre ce a fost asta. Încerca doar să facă o scenă sau ceva." Tot nu am reuşit să găsesc o explicaţie logică.
"Crezi că... nu te supăra pe mine... dar crezi că poate e adevărat? Ştii, că te iubeşte?"
"Ce? Normal că nu. Nici măcar nu sunt sigură că mă place. Adică, atunci când suntem singuri e atât de diferit şi cred că poate chiar îi pasă de mine, dar de îndată ce suntem în preajma altora e total diferit. Dar ştiu că nu mă iubeşte. Nu e capabil de a iubi pe altcineva în afară de el însuşi." Îi explic.
"Sunt de partea ta Tessa, chiar sunt. Dar i-am văzut expresia feţei atunci când am pornit maşina. Arăta de parcă avea inima frântă şi nu poţi avea inima frântă dacă nu eşti îndrăgostit." Spune Liam. Asta nu poate fi adevărat. Mi-am simţit inima sfărâmându-se atunci când a sărutat-o pe Molly, dar nu-l iubesc.
"Tu îl iubeşti?" Mă întreabă simplu.
"Nu, nu-l iubesc... El e... păi... e un dobitoc. L-am cunoscut de mai puţin de două luni şi, jumătate din ele... de fapt, tot timpul, ni l-am petrecut certându-ne. Nu poţi iubi pe cineva după două luni." Vocea mea iese puţin forţată, iar cuvintele ies prea repede. "În plus, e un dobitoc."
"Ai spus deja asta." Spune Liam, iar eu observ tenta unui zâmbet pe buzele lui în timp ce încearcă să îşi păstreze expresia neutră.
Nu-mi place presiunea pe care o simt în piept în timp ce vorbim despre faptul că eu l-aş iubi pe Harry. Îmi provoacă ameţeală, iar spaţiul din maşină se simte mult mai mic. Dau geamul în jos şi îmi aplec capul afară.
"Vrei să te întorci la mine acasă sau la cămin?" Mă întreabă. Vreau să mă duc înapoi în cămin şi să mă ghemuiesc ca o minge în patul meu, dar mi-e teamă că Steph sau Harry vor apărea. Şansa ca Harry să vină acasă la tatăl său e atât de mică, încât îmi pare a fi cea mai bună opţiune.
"Acasă la tine, dar putem să trecem pe la camera mea ca să îmi iau nişte haine? Îmi pare rău că te-am pus să mă conduci peste tot." Îi spun şi vorbesc serios.
"Tessa, nu mi-ai cerut mare lucru. Drumul e scurt, iar tu eşti amica mea. Opreşte-te din a-ţi cere scuze şi a-mi mulţumi pentru că te-am condus." Spune hotărât, dar zâmbetul lui dulce mă face să râd.
E cea mai bună persoană pe care am cunoscut-o aici şi sunt norocoasă să îl am.
"Păi, lasă-mă să-ţi mulţumesc pentru ultima oară că eşti un prieten atât de bun." Spun, iar el se încruntă jucăuş.
"Cu plăcere, acum hai să trecem peste." Spune, iar eu aprob.
Mă grăbesc în cameră să îmi iau schimburi şi cărţi. Simt că parcă nu stau niciodată în camera mea. Asta va fi prima noapte în cinci zile când voi sta fără Harry. Începusem să mă obişnuiesc, cât de prostesc. Îmi iau telefonul de pe noptieră şi mă întorc în maşina lui Liam.
Când ajungem acasă la el, e trecut de ora 11. Sunt epuizată şi fericită că mama lui Liam şi Ken dorm atunci când ajungem. Liam pune o pizza la microunde, iar eu mai mănânc una din prăjiturele mele de mai devreme. Gătitul cu Karen parcă s-a întâmplat acum câteva săptămâni, nu ore. Am avut o zi atât de lungă şi începuse atât de bine cu dimineaţa mea cu Harry, stagiul, iar apoi el a stricat-o, aşa cum face de obicei. După ce mâncăm pizza, Liam şi cu mine ne ducem sus, iar el mă duce iar în camera de oaspeţi în care am stat ultima oară. Ei bine, nu am stat acolo, pentru că am fost trezită de Harry ţipând. Timpul nu mai are sens de când l-am cunoscut şi mă ia cu ameţeli numai gândindu-mă la momentele bune pe care le-am petrecut. Îi mulţumesc din nou lui Liam, iar el îşi dă ochii peste cap înainte să mă lase şi să plece în camera lui. Îmi deschid telefonul şi găsesc multe mesaje de la Harry, Steph şi mama. Le şterg pe toate fără să le citesc, cu excepţia celui de la mama. Ştiu deja ce vor să spună şi m-am săturat pe ziua de azi. Îmi dau soneria pe silenţios şi îmi aşez telefonul pe noptieră.
