"Chiria va fi pe numele amândurora, corect?" Întreabă bărbatul şi se uită la mine. Am senzaţia că de fapt mă întreabă, fără să spună, dacă sunt sigură în legătură cu asta.
"Da." Răspunde Harry pentru mine şi îşi semnează numele la baza mai multor pagini, înainte să îmi dea mie foile.
Iau pixul şi semnez înainte să mă gândesc din nou la asta. Sunt pregătită pentru asta. Suntem pregătiţi pentru asta. Da, suntem tineri şi nu ne cunoaştem de multă vreme, dar ştiu că îl iubesc mai mult decât orice, iar el mă iubeşte. Atâta timp cât asta e adevărat, restul va decurge de la sine.
"Bine, aici sunt cheile dumneavoastră." Bărbatul al cărui nume presupun că e Robert, pentru că numele lui apare pe mai multe pagini, ne dă mie şi lui Harry câte un set de chei şi pleacă.
"Ei bine... bine ai venit acasă?" Spune Harry atunci când pleacă bărbatul.
Râd şi mă apropii de el ca să îşi poată înfăşura braţele în jurul meu.
"Nu pot să cred că locuim aici acum. Încă nu pare real." Ochii mei scanează sufrageria.
"Dacă cineva mi-ar fi spus că o să locuiesc cu tine, să nu mai spun de faptul că vom fi împreună, acum două luni, ori i-aş fi râs în faţă, ori l-aş fi pocnit... Una din două." Zâmbeşte şi îmi ia faţa între mâini.
"Ei, nu eşti tu un dulce?" Îl tachinez, iar el îmi pune mâinile pe trunchiul lui.
"E o uşurare totuşi, să avem propriul nostru loc. Gata cu petrecerile, gata cu colegii de cameră şi cu duşurile la comun." Spun.
"Propriul nostru pat." Adaugă cu un zâmbet încrezut.
"Vom avea nevoie de câteva lucruri, vase şi chestii din astea. Îţi place lenjeria din dormitor? Totul e nou, dar dacă nu îţi plac culorile putem lua una nouă." Spune.
"Te simţi bine?" Îi ating fruntea cu spatele palmei. "Eşti îngrozitor de cooperant azi." Zâmbesc.
"Vreau doar să mă asigur că eşti mulţumită de tot ce e aici. Vreau să te fac să te simţi ca acasă... cu mine."
"Şi cum rămâne cu tine? Tu te simţi ca acasă aici?" Îl întreb, iar el aprobă din cap.
"Destul de surprinzător, da." Îmi răspunde şi se uită prin cameră.
"Ar trebui să îmi aduc lucrurile. Nu am multe, doar câteva cărţi şi hainele." Spun.
"Le-am adus deja."
"Ce?" Întreb.
"Ţi-am adus toate lucrurile care îţi aparţin din cameră. Sunt în portbagajul tău." Îmi explică.
"Cum ai ştiut că o să semnez? Dacă nu îmi plăcea apartamentul?" Zâmbesc. Îmi doresc să îmi fi luat la revedere de la Steph şi de la camera pe care am numit-o 'acasă' pentru trei luni, dar sunt sigură că o voi revedea în curând.
"Pentru că, dacă nu ţi-ar fi plăcut asta, aş fi găsit altul care ţi-ar fi plăcut." Răspunde încrezător.
"Aha. Cum rămâne cu lucrurile tale?"
"Le pot aduce mâine, am haine în portbagaj."
"Care e faza cu asta oricum?" Are mereu atât de multe haine în maşină.
"Chiar nu ştiu. Bănuiesc că nu ştii niciodată când ai nevoie de haine." Ridică din umeri.
"Să mergem la magazin să luăm toate rahaturile de care avem nevoie pentru bucătărie şi nişte mâncare." Spune Harry.
