Străzile sunt întunecate şi tăcute odată ce părăsesc clădirea frăţiei. Celelalte frăţii nu sunt la fel de mari ca cea a lui Harry. Sunt atât de multe lucruri pe care nu le înţeleg despre Harry. De ce e într-o frăţie plină de puşti bogaţi ce seamănă cu nişte şcolari, dacă el e punk, şi de ce trece de la o stare la alta atât de repede? Nici măcar nu ştiu de ce îmi irosesc timpul gândindu-mă la el. După ce s-a întâmplat în seara asta, clar am terminat să mai încerc să fiu prietenoasă cu el. Nu pot să cred că l-am sărutat. A fost cea mai mare greşeală pe care aş fi putut s-o fac şi, de îndată ce am lăsat garda jos în preajma lui, el m-a atacat, mai rău ca niciodată. Nu sunt destul de proastă încât să cred că nu va spune nimănui, dar sper că jena pe care o simte pentru că m-a sărutat o să-l facă să-şi ţină gura. O să neg până la moarte dacă află cineva.
După o oră şi jumătate de mers, ajung în sfârşit la campus. Mă opresc la cafenea şi iau un pahar. De acum pot să rămân şi trează. Trebuie să găsesc o explicaţie bună pentru mama şi Noah pentru comportamentul meu din seara asta, nu pentru sărut. Nu vor afla niciodată despre asta, dar vor afla de petrecere. Iar. Chiar trebuie să port o discuţie cu Noah despre cum îi spune totul mamei. Sunt adultă acum şi ea nu trebuie să ştie ce fac tot timpul. Picioarele şi tălpile mă dor atunci când ajung în cameră, iar eu oftez uşurată, apăsând pe clanţă. "Cred că glumeşti!" Aproape ţip la vederea lui Harry aşezat pe patul meu.
"Unde ai fost?" Întreabă calm."Am condus aproape două ore prin jur căutându-te."
Ce?
"De ce naiba m-ai căuta tu pe mine?" Întreb incredulă.
De ce nu s-a oferit să mă aducă acasă mai devreme? Mai important, de ce nu i-am cerut eu asta când am aflat că nu a băut? O, da, pentru că nu e posibil ca el să facă ceva drăguţ pentru mine.
"Pentru că... Pentru că nu cred că e o idee bună să umbli de una singură pe afară, noaptea."
Râd la cuvintele lui. El îşi uneşte sprâncenele, încruntându-se la mine, iar eu râd şi mai tare.
"Ieşi afară, Harry!" Spun printre hohotele de râs.
Nu râd pentru că mi se pare amuzant, râd pentru că sunt prea secată de puteri să fac altceva. El se uită la mine şi îşi trece mâinile prin păr. În puţinul timp de când îl cunosc pe bărbatul care e Harry Styles, am învăţat că face asta ori când e stresat, ori când nu se simte in largul lui. Sper că sunt ambele situaţii acum.
"Theresa, îmi..." E întrerupt de bătaia din uşă.
"Tessa! Theresa Young, deschide uşa asta!" E mama.
"O, Dumnezeule! Harry, intră în dulap." Îi şoptesc şi îl prind de braţ, ridicându-l de pe pat.
"Nu mă ascund în dulap, ai 18 ani." Spune, iar eu ştiu că are dreptate, dar nu o cunoaşte pe mama.
Mârâi în frustrare, iar ea bate din nou. Mă verific în oglindă, ştergându-mă sub ochi şi luând puţină pastă de dinţi pe limbă ca să maschez mirosul de vodcă. Când deschid uşa, mama şi Noah stau unul lângă altul, iar mama pare furioasă.
"Ce faceţi aici?" Îi întreb în timp ce mama mă împinge şi se duce direct la Harry.
"De asta nu ai răspuns la telefon? Pentru că acest... acest... aducător de belele tatuat e în camera ta la 6 dimineaţa?!" Ţipă.
Sângele îmi fierbe. De obicei, sunt timidă şi mi-e frică atunci când vine vorba de ea. Nu m-a lovit sau altceva, dar nu se sfieşte să îmi amintească de greşelile mele.
"Nu o să porţi aia, nu-i aşa, Tessa?"
"Trebuia să-ţi perii părul din nou, Tessa."
"Puteai mai mult de atât, Tessa."
Întotdeauna mă presează prea tare să fiu perfectă, încât e epuizant. Noah doar stă acolo, uitându-se la Harry, iar eu vreau să ţip la toţi trei. La mama pentru că mă tratează ca pe un copil, la Noah pentru că m-a pârât şi la Harry pentru că e Harry.
"Asta faci tu la facultate, domnişoară? Stai trează toată noaptea şi inviţi băieţi în cameră? Săracul Noah a fost mort de îngrijorare pentru tine, iar eu am condus atât ca să te găsim, îndrăznesc să spun, ca o târfuliţă." Spune, iar Noah şi cu mine inspirăm brusc.
"Abia am ajuns aici, nu a făcut nimic rău." Spune Harry, iar eu sunt şocată.
Nu are idee în ce s-a băgat. Poate o să fie o luptă bună. Subconştientul meu îşi ia o pungă de popcorn şi se aşează în primul rând ca să privească.
"Nu vorbeam cu tine. Nu ştiu ce caută unul ca tine cu fiica mea, oricum."
"Mamă." Zic printre dinţi.
Nu sunt sigură de ce îl apăr pe Harry, dar o fac. Noah se uită când la mine, când la Harry. Oare ştie că l-am sărutat pe Harry? Amintirea e încă proaspătă în mintea mea, iar pielea mi se furnica doar gândindu-mă la asta.
"Tessa, ţi-ai ieşit din minţi! Pot simţi mirosul de alcool de aici. Pot doar să presupun că e rezultatul influenţei încântătoarei tale colege de cameră şi a lui." Spune, privind în direcţia lui Harry.
"Am 18 ani, mamă. Nu am băut niciodată în viaţa mea înainte şi nu am făcut nimic greşit. Fac doar ceea ce face orice alt student. Îmi pare rău că a trebuit să conduci până aici, dar sunt bine." Mă aşez după discursul meu, iar ea oftează.
"Ne poţi lăsa un minut?" Îl întreabă pe Harry, vocea ei fiind mai calmă decât acum câteva minute.
El se uită la mine ca şi cum m-ar întreba dacă voi fi bine. Încuviinţez din cap, iar el iese din cameră. E o revelaţie ciudată: eu şi Harry împotriva mamei şi iubitului meu. Cumva, îmi dau seama că o să aştepte lângă uşă până când vor pleca.
Mama îmi explică faptul că e îngrijorată pentru mine că îmi voi distruge şansele la o educaţie minunată şi că nu vrea ca eu să mai beau vreodată. Îmi mai spune şi că nu e de acord cu prietenia mea cu Steph, Harry sau oricine altcineva care are legătură cu ei. Oricum nu vreau să mai fiu în preajma lui Harry după noaptea asta şi nu mă voi mai duce la petreceri cu Steph, deci nu va afla mama dacă mai sunt prietenă cu ea sau nu.
"De vreme ce suntem deja aici, haideţi să luăm micul dejun şi poate să facem nişte cumpărături." Sugerează mama, iar Noah zâmbeşte.
Eu aprob din cap. Pare a fi o idee bună, iar eu încă sunt înfometată. Gândurile mele sunt încă puţin afectate de cantitatea de alcool consumată, dar plimbarea până acasă şi prelegerea mamei m-au trezit de tot.
"Va trebui să te cureţi puţin şi să te schimbi, desigur." Îmi zâmbeşte cu zâmbetul ei îngâmfat, iar eu mă ridic să-mi iau nişte haine din dulap. După ce mă schimb, îndepărtez machiajul de aseară şi sunt gata de plecare. Când deschidem uşa, Harry stă pe jos, sprijinit de uşa de pe hol. Se uită în sus, iar Noah îmi înşfacă mâna.
"Noi mergem în oraş." Îi spun lui Harry. Mă trezesc gândindu-mă să-mi trag mâna din cea a lui Noah. Ce e în neregulă cu mine?
"O, bine." Spune Harry şi, pentru prima oară, pare vulnerabil şi poate puţin rănit. Te-a umilit, îmi aminteşte subconştientul meu. Ştiu că are dreptate, dar nu pot să mă abţin să nu mă simt vinovată în timp ce Noah mă trage de lângă Harry. Mama îi zâmbeşte fals lui Harry, iar el îşi întoarce privirea.
"Chiar nu-mi place tipul ăla." Spune Noah, iar eu aprob.
"Nici mie." Şoptesc, conştientă că mint.
