Harry trânteşte uşa dormitorului atunci când ajung la capătul scărilor. Răsucesc mânerul, aşteptându-mă parţial să fie încuiată, dar se deschide.
"Harry, eşti bine?" Intru, nesigură de ce altceva să spun. Îmi răspunde luând lampa pe noptieră şi aruncând-o în perete. Baza de sticlă se face bucăţi din cauza impactului. Tresar înapoi şi un mic ţipăt ascuţit îmi iese involuntar.
El se îndreaptă spre birou, ia mica tastatură şi o smulge din calculator, aruncând-o în spatele lui.
"Harry, te rog, opreşte-te!" Ţip. El nu se uită la mine.
"De ce? De ce, Tessa? Nu e ca şi cum nu şi-ar permite dracului un calculator nou!" Ţipă şi trânteşte monitorul pe podea.
"Ai dreptate." Spun şi calc pe tastatură, strivind-o mai departe.
"Ce? Ce faci?" Întreabă atunci când o ridic şi îi dau iar drumul pe podea. Nu sunt chiar sigură ce fac, dar tastatura e deja stricată şi pare a fi cea mai bună idee în momentul ăsta.
"Te ajut." Îi spun. Confuzia îi străbate ochii furioşi înainte să îi cuprindă umorul. Ridic monitorul şi îl trântesc de podea. El se îndreaptă spre mine cu un mic zâmbet pe buze atunci când îl ridic din nou. Mâinile lui le opresc pe ale mele, iar el îmi ia monitorul din mâini şi îl aşează înapoi pe birou.
"Nu eşti supărată pe mine pentru că am ţipat aşa la taică-meu?" Întreabă şi îmi cuprinde obrajii, degetele lui mari mângâindu-i blând, ochii lui verzi adâncindu-se în ai mei.
"Nu, ai tot dreptul să te exprimi. Nu m-aş supăra niciodată pentru asta." Tocmai s-a certat cu tatăl lui, dar el e îngrijorat dacă sunt supărată pe el? "Doar dacă, desigur, eşti rău fără motiv, ceea ce nu ai fost în cazul ăsta."
"Uau." Spune. Micul spaţiu dintre buzele noastre e prea tentant. Mă dau în faţă şi le apăs pe ale mele de ale lui. El îşi deschide imediat gura, adâncind sărutul. Degetele mele se răsucesc în părul lui, iar el geme atunci când o fac cu mai multă forţă. Furia dispare din el ca un val mareic. Îl împing puţin în spate, iar el mă întoarce, astfel încât spatele meu să lovească biroul. Mâinile lui îmi atacă şoldurile, iar el mă ridică pe birou. Eu sunt distracţia lui. Gândul că eu sunt ceea ce are nevoie Harry îmi face stomacul să se întoarcă, iar capul meu se lasă pe spate, el continuând să îşi împingă limba peste a mea, stând între picioarele mele, iar eu pe birou.
"Mai aproape." Îmi geme în gură, mâinile lui strângând spatele genunchilor mei şi trăgându-mă spre margine. Mâinile mele trag de blugii lui, iar el îşi depărtează gura de a mea.
"Ce...?" Îşi ridică sprânceana la mine. Probabil crede că sunt nebună, venind aici să îl ajut să distrugă lucruri şi acum încercând să îl dezbrac. Poate sunt nebună? Momentan nu îmi pasă. Îmi pasă doar de felul în care curba claviculelor lui Harry e umbrită de lumina lunii ce pătrunde prin fereastra balconului, de felul în care una din mâinile lui îmi ţine faţa ca şi cum sunt fragilă, în ciuda faptului că a încercat să distrugă tot din camera acum câteva minute.
Îi răspund fără cuvinte prin a-mi înfăşura piciorele în jurul lui şi a-l trage mai aproape.
"Chiar am crezut că o să vii aici ca o furtună şi o să mă cerţi." Îmi zâmbeşte şi îşi apasă fruntea de a mea.
"Ai greşit." Îi amintesc cu un zâmbet încrezut.
"Foarte mult. Nu vreau să mă mai întorc acolo jos în seara asta." Spune, ochii lui căutându-i pe ai mei.
"E în regulă. Nu trebuie." Se relaxează şi îşi mută capul în scobitura gatului meu. Sunt surprinsă de cât de uşor e asta între noi. Mă aşteptam să izbucnească, poate chiar să mă facă să plec atunci când am ajuns aici, dar iată-l aici, sprijinindu-se de mine. Pot să-mi dau seama că el chiar încearcă să mânuiască relaţia asta cât de bine poate, în ciuda faptului că îşi schimbă dispoziţia mai repede ca vântul.
