"Deci, ce fel de mâncare preferi?" Mă întreabă Harry, iar eu încep să râd. E o întrebare prea obişnuită ca să mi-o pună el. Nu ştim prea multe unul despre altul în afara faptului că, de obicei, nu ne înţelegem şi suntem complet opuşi. Îmi strâng părul încâlcit, aproape uscat, într-un coc şi, pentru o secundă, mă gândesc la ce aş vrea să mănânc.
"Păi, îmi place orice atâta timp cât ştiu ce e şi nu implică ketchup." Îi spun, iar el începe să râdă.
"Nu-ţi place ketchup-ul? Nu ar trebui ca tuturor americanilor să le placă ketchup-ul?" Mă tachinează.
"Nu am idee, dar e dezgustător." Râdem amândoi, iar eu mă uit la Harry. Mâna lui e încă pe coapsa mea şi sper că nu o s-o îndepărteze vreodată.
"Atunci mergem să luăm o cină simplă, bun?"
Aprob din cap, iar el se porneşte să dea muzica mai tare, dar se răzgândeşte şi îşi pune mâna înapoi pe mine.
"Deci ce plănuieşti să faci după facultate?" Mă întreabă. M-a mai întrebat asta o dată, când eram în camera lui.
"O să mă mut în Seattle imediat după şi sper să mă angajez la o editură sau să devin scriitoare. Ştiu că e o prostie." Spun, brusc jenată de ambiţiile mele. "M-ai mai întrebat asta o dată, îţi aminteşti?"
"Nu, nu e. Ştiu pe cineva care îl cunoaşte pe directorul general de la Vance Publishing. Ai ceva de condus, dar poate ar trebui să aplici acolo pentru un stagiu. Aş putea să vorbesc cu el."
"Ce? Ai face asta?" Sunt surprinsă. Chiar dacă a fost amabil în ultima oră, asta e mult peste aşteptările mele.
"Da, nu e mare scofala." Pare puţin jenat. Sunt sigură că nu e obişnuit să facă lucruri drăguţe.
"Uau, mulţumesc! Serios. Trebuie să-mi găsesc o slujbă sau un stagiu cât mai repede oricum, iar asta ar fi cu adevărat un vis devenit realitate." Îi spun şi bat din palme. El râde şi îşi scutură capul.
"Cu plăcere." Intră cu maşina într-o parcare mică, în centrul căreia se află o clădire veche de cărămidă. "Mâncarea de aici e uimitoare." Spune şi iese din maşină. Harry se duce spre portbagaj şi îl deschide, luând un alt tricou negru simplu din el. Probabil are o rezervă interminabilă. Îmi plăcea să-l văd la bustul gol atât de mult încât am uitat că eventual va trebui să şi-l pună înapoi.
Când intrăm, ne aşezăm, iar locul pare părăsit. O doamnă în vârstă se îndreaptă spre masă şi ne înmânează meniurile. Harry sfârşeşte prin a comanda un hamburger cu cartofi prăjiţi, iar eu fac la fel.
"Bun, nu?" Mă întreabă în timp ce iau prima îmbucătură. Aprob şi îmi şterg gura. Mâncarea e delicioasă şi amândoi golim farfuriile. Drumul înapoi spre cămin e relaxat, iar eu îi povestesc lui Harry despre cum a fost să cresc în Richland, de care el nu a mai auzit. Nu a ratat mare lucru, oraşul e mic, toată lumea face aceleaşi lucruri şi nimeni nu pleacă niciodată de acolo. Cu excepţia mea, eu nu mă mai întorc niciodată. El nu îmi dă prea multe detalii despre el, dar sper că o va face in curând. Pare foarte curios cu privire la copilăria mea şi se încruntă atunci când îi povestesc despre tatăl meu beţiv. I-am mai zis o dată despre el şi înainte, când ne certam, dar de data asta i-am detaliat mai mult. Degetele sale lungi trasează cerculeţe pe piciorul meu în timp ce conduce şi sunt dezamăgită atunci când văd emblema WSU când ajungem în campus.
"Te-ai simţit bine?" Îl întreb. Mă simt mult mai apropiată de el decât eram acum câteva ore. Ştiu că poate fi drăguţ dacă încearcă să fie.
"Da, chiar m-am simţit bine." Pare surprins. "Te-aş conduce până la camera ta, dar nu vreau să mă interogheze Steph." Zâmbeşte şi îşi răsuceşte corpul ca să mă privească.
"E în regulă, ne vedem mâine." Îi spun. Nu sunt sigură dacă ar trebui să mă aplec şi să-l sărut de la revedere sau nu. Sunt uşurată atunci când degetele lui îmi prind câteva şuviţe de păr şi le trec după ureche. Îmi las fata în palma lui, iar el se întinde peste schimbătorul de viteze şi îmi mângâie buzele cu ale lui. Începe ca un sărut simplu şi uşor, dar îl simt arzând în corpul meu şi am nevoie de mai mult. Harry îmi prinde braţul şi îl trage, indicându-mi să mă urc peste schimbător. Mă conformez imediat şi mă poziţionez în poala lui. Simt scaunul dându-se pe spate puţin, lăsându-ne mai mult spaţiu, în timp ce eu îi ridic puţin tricoul ca să îmi pot băga mâinile pe sub el. Abdomenul lui e tare, iar pielea lui e fierbinte.
Limba lui o masează pe a mea, iar el îşi strânge braţele în jurul meu. Senzaţia e aproape dureroasă, dar e o durere pe care aş îndura-o cu plăcere pentru a fi aproape de el. Geme în gura mea atunci când îmi las mâinile să urce pe sub tricoul lui. Ador faptul că pot să-l fac şi eu să geamă, că am efectul ăsta asupra lui. Suntem întrerupţi de soneria telefonului meu.
"Alta alarmă?" Mă tachinează, iar eu încep să râd.
"Nu, e... Noah!" Spun în timp ce iau telefonul şi mă uit la ecran. Expresia lui Harry se schimbă, iar eu apăs butonul de închidere, ignorând apelul şi aruncând telefonul pe bancheta din dreapta. Nu mă pot gândi la Noah acum. Îl împing într-un colţ din mintea mea şi închid uşa. Mă aplec din nou să continui să îl sărut pe Harry, dar el mă opreşte şi se depărtează.
"Cred că ar fi mai bine să plec." Tonul lui îmi provoacă fiori. Când mă uit la el, privirea lui e distanţa, iar gheaţa înlocuieşte imediat focul din corpul meu.
"Harry, l-am ignorat. O să vorbesc cu el despre toate astea, doar că nu ştiu când sau cum. O voi în face în curând totuşi, promit." Îi spun. Undeva în mintea mea ştiam că va trebui să mă despart de Noah din momentul în care l-am sărutat prima oară pe Harry. Nu pot să mai fiu cu el dacă l-am trădat deja. O să mă simt mereu vinovată dacă nu o fac şi nu vreau asta. Ceea ce simt pentru Harry e un alt motiv pentru care nu mai pot fi cu Noah. Îl iubesc pe Noah, dar dacă l-aş fi iubit în modul în care merită, nu aş fi avut sentimente pentru Harry. Nu vreau să-l rănesc pe Noah, dar nu mai exista cale de întoarcere acum.
"Să vorbeşti cu el despre ce?" Pufneşte.
"Toată chestia asta." Îmi flutur mâinile în jur. "Noi." Îi explic mai departe.
"Noi? Nu încerci să-mi spui că o să te desparţi de el... pentru mine, nu?"
Ce? Capul începe să mi se rotească. Ştiu că ar trebui să mă dau jos din poala lui, dar sunt îngheţată pe loc.
"Nu vrei să o fac?" Vocea mea se aude ca o şoaptă.
"Nu, de ce aş vrea? Adică, da, dacă vrei să-i dai papucii, fă-o, dar nu o fă pentru mine."
"Eu doar... Am crezut..." Încerc să leg cuvintele.
"Ţi-am zis deja că eu nu vreau o iubită, Theresa." Îmi spune. Singurul lucru care mă face să mă dau jos de pe el e faptul că refuz să mă vadă plângând, din nou.
"Eşti dezgustător." Spun furioasă şi îmi iau lucrurile. El arată de parcă vrea să mai spună ceva, dar nu o face.
"Stai departe de mine de acum încolo, vorbesc serios." Îi spun, iar el închide ochii.
Mă duc cât pot de repede în camera mea şi reuşesc să mă abţin din plâns până când intru şi închid uşa. Sunt atât de recunoscătoare că am găsit camera goală şi, în timp ce mă las în jos, sprijinită de uşă, încep să suspin. Cum am putut să fiu atât de proastă? Ştiam cum e atunci când am fost de acord să rămân singură cu el şi totuşi, practic am profitat de prima ocazie. Doar pentru că a fost drăguţ cu mine astăzi, eu ce am înţeles din asta? Că va fi iubitul meu? Râd printre suspine la cât de proastă şi naivă sunt. Nici măcar nu pot fi furioasă pe Harry, el mi-a spus că nu vrea pe cineva, dar am crezut că azi ne-am simţit atât de bine... Şi-a păstrat comentariile pentru el şi a fost chiar plăcut şi jucăuş. Totul a fost doar teatru, doar ca să îl las să intre pantalonii mei, ceea ce am şi făcut.
