În timpul plimbării mele înapoi în cameră, realizez cât de prostesc e să mă aştept ca Harry să fie diferit faţă de cum era înainte. Trebuia să-mi dau seama. Trebuia să ştiu că asta e prea frumos să fie adevărat. Harry sărutându-mă în faţa lui Liam, Harry fiind drăguţ şi dorindu-şi 'mai mult', Harry spunându-mi despre copilăria lui. Trebuia să ştiu că, de îndată ce prietenii lui vor fi în preajma, el va fi din nou acel Harry de acum două săptămâni, pe care îl dispreţuiam.
"Bună, fato! Vii diseară?" Mă întreabă Steph când intru în cameră. Tristan stă pe patul ei, holbându-se la ea într-un fel adulator în care mi-aş dori să mă privească şi Harry.
"Nu, am de învăţat." Îi spun. E drăguţ să ştiu că toată lumea a fost invitată şi totuşi Harry nu s-a gândit să mă invite. Probabil ca să poată petrece timpul cu Molly fără alte distrageri.
"O, haide! Va fi distractiv. Harry va fi acolo." Îmi zâmbeşte, iar eu mă forţez să îi întorc gestul.
"Serios, e în regulă. Trebuie s-o sun pe mama şi să povestim şi trebuie să-mi pregătesc temele pentru săptămâna viitoare."
"Jalniiic!" Steph mă tachinează şi îşi ia geanta. "Cum vrei. Voi fi plecată toată noaptea aşa că, dacă ai nevoie de ceva, să mă anunţi." Îmi spune şi mă îmbrăţişează de rămas bun.
O sun pe mama şi îi spun despre stagiu. Bineînţeles că e mai mult decât mulţumită de minunata oportunitate. Îl las pe Harry afară din discuţie, dar îl menţionez pe Ken, spunându-i că e viitorul tată vitreg al lui Liam, ceea ce e adevărat. Mă întreabă despre Noah, dar îi evit întrebarea. După ce am ascultat-o vorbind despre noua ei colega de muncă, pe care o suspectează că ar avea o aventură cu şeful ei, încheiem discuţia. Mintea mea se întoarce imediat la Harry, ca de obicei. Viaţa mea era mult mai simplă înainte să îl cunosc pe Harry şi acum, după... e complicată şi stresantă şi ori sunt extrem de fericită, ori am o arsură în piept când mă gândesc la el şi Molly.
O să înnebunesc dacă mai stau aici şi e abia ora şase atunci când renunţ să mai încerc să învăţ. Poate ar trebui să ies la o plimbare? Chiar am nevoie de mai mulţi prieteni. Îmi iau telefonul şi îl sun pe Liam.
"Bună, Tessa." Vocea lui e prietenoasă şi îmi calmează puţin din anxietatea pe care o simt în legătură cu Harry şi Molly.
"Bună, Liam. Eşti ocupat?" Îl întreb.
"Nu, doar mă uitam la meci. De ce, s-a întâmplat ceva?"
"Nu, mă întrebam doar dacă ai putea să vii pe la mine... sau dacă nu se supără mama ta, poate aş putea să-i accept lecţiile alea de gătit." Râd.
"Da, desigur. Poţi veni încoace. Ştiu că o s-o încânte ideea. Îi spun că vii." Îmi zice.
"Bine, următorul autobuz e abia peste 30 de minute, dar o să fiu acolo cât pot de repede." Îi spun.
"Autobuz? Aa, da, am uitat că nu ţi-ai găsit maşina. Vin eu să te iau."
"Nu, serios, e în regulă. Nu mă deranjează să iau autobuzul. Nu vreau să te deranjez."
"Tessa, sunt mai puţin de zece mile. Plec acum." Îmi spune, iar eu sunt în sfârşit de acord.
Îmi iau geanta şi îmi verific telefonul pentru ultima oară. Bineînţeles că nu m-a sunat sau trimis mesaj. Urăsc felul în care mă simt dependentă de el, mai ales când e evident că nu pot să depind de el. Liam vine să mă ia, iar eu îmi închid telefonul. Dacă îl las deschis, o să înnebunesc verificându-l din minut în minut. Ar trebui să-l las aici. Mă duc şi îl aşez pe noptiera înainte să ies şi să îmi încui camera. Mă aşez pe bordură şi îl aştept pe Liam să mă ia. Câteva minute mai târziu, el parchează şi claxonează uşor. Sar de pe bordură din cauza surprizei şi începem amândoi să râdem atunci când mă urc în maşină.
