Deschid portiera şi mă urc în maşina lui Harry. Oricât de mult m-am străduit să evit să-l văd toată săptămâna, am sfârşit cumva în maşină cu el. Nu se uită la mine atunci când îmi pun centura. Îmi trag rochia din nou, încercând să-mi acopăr coapsele. Stăm în tăcere până când iese din parcare. Sunt uşurată că nu a lăsat-o pe Molly să vină cu noi. Aş fi preferat să mă duc pe jos acasă.
"Care-i treaba cu noul look?" Mă întreabă într-un final, de îndată ce suntem pe autostradă.
"Mm... păi, Steph a vrut să încerce ceva nou cu mine, presupun." Îi răspund, dar îmi menţin ochii aţintiţi pe clădirile pe care le depăşim. Muzica lui rock obişnuită se aude încet în maşină.
"E puţin exagerat, nu crezi?" Mă întreabă, iar eu îmi strâng pumnii în poală. Deci ăsta e planul lui astăzi: să mă insulte tot drumul până la cămin.
"Nu trebuia să mă conduci acasă. Şi nu am ştiut că vii şi tu, altfel nu aş fi ieşit niciodată." Îmi sprijin capul de geam, încercând să creez cât mai multă distanţă între noi.
"Nu deveni atât de defensivă, spun doar ca micuţa ta transformare e puţin extremă."
"Păi atunci, bine că nu îmi pasă ce crezi tu, dar sunt surprinsă că nu crezi că arăt mai bine decât înainte, având în vedere antipatia ta pentru look-ul meu obişnuit." Pufnesc şi îmi închid ochii. Sunt deja epuizată din cauza prezenţei lui, iar el suge şi ultimul strop de energie din mine.
Îl aud chicotind încet, iar el închide radioul de tot.
"Nu am spus niciodată că e ceva în neregulă cu aspectul tău. Cu hainele tale, da, dar în comparaţie cu hainele astea, mai bine te văd în fustele tale lungi si hidoase." Încearcă să îmi explice, dar nu pare să aibă vreo noimă. Pare să îi placă atunci când Molly se îmbracă aşa, chiar mai obscen, deci ce nu-i convine?
"M-ai auzit, Tessa?" Mă întreabă, iar eu îi simt mâna atingându-mi coapsa. Mă feresc de atingerea lui şi îmi deschid ochii.
"Da, doar că nu am nimic de spus despre asta. Dacă nu îţi place cum sunt îmbrăcată, atunci nu te uita la mine." Singurul lucru bun care iese din faptul că vorbesc cu Harry e că, măcar o dată în viaţă, pot să spun exact ceea ce îmi trece prin cap fără să mă îngrijorez că aş putea să-i rănesc sentimentele. El nu are aşa ceva.
"Exact asta e problema aici, nu? Că nu pot să mă opresc din a te privi." Cuvintele îi părăsesc gura, iar eu mă gândesc să deschid portiera şi să sar pe autostradă.
"O! Te rog!" Râd. Mă forţez să găsesc umorul din spatele torturii sale.Va spune lucruri drăguţe, dar criptice, şi apoi le va retrage şi le va folosi împotriva mea.
"Ce? E adevărat. Sunt de acord cu noile tale haine, dar nu ai nevoie de atât de mult machiaj. Fetele obişnuite se dau cu o tonă de machiaj ca să arate la fel de bine cum arăţi tu fără." Spune. Ce? Probabil a uitat că nu ne vorbim, ca a încercat să-mi distrugă viaţa acum mai puţin de o săptămână şi că ne dispreţuim reciproc. Încă mă mai lupt cu ultima parte.
"Nu te aştepţi să-ţi mulţumesc, nu?" Râd pe jumătate. E atât de derutant. E solemn şi nervos într-un minut, iar în următorul îmi spune că nu am nevoie de machiaj.
"De ce nu le-ai zis adevărul despre mine şi Liam?" Mă întreabă, schimbând subiectul.
"Pentru că evident nu voiai ca ei să ştie."
"Totuşi, de ce mi-ai ţine secretele?"
"Pentru că nu sunt ale mele."
Se uită la mine cu ochii semiînchişi şi îi apare un mic zâmbet pe faţă. "Nu te-aş fi învinuit dacă ai fi făcut-o, având în vedere ce ţi-am făcut cu Noah."
"Da, păi, eu nu sunt ca tine."
"Nu, nu eşti." Vocea lui e mult mai joasă. Rămâne tăcut pe tot restul drumului şi eu fac la fel. Nu am nimic să-i spun. De fapt, am, dar e mai bine să-mi ţin gura. În sfârşit intrăm în campus şi el parchează în cel mai depărtat loc posibil de camera mea. Desigur.
Încerc să deschid portiera, iar mâna lui Harry îmi atinge coapsa din nou.
"Nu ai de gând să-mi mulţumeşti?" Îmi zâmbeşte, iar eu îmi scutur capul.
"Mulţumesc pentru drum." Îi spun sarcastic. "Ar trebui să te grăbeşti înapoi la Molly." Adaug în timp ce cobor. Sper că nu m-a auzit. Nici măcar nu sunt sigură de ce am zis asta.
"Da... ar trebui. Sunt sigură că e distractivă atunci când e beată." Rânjeşte. Încerc să ascund faptul că mă simt ca şi cum tocmai m-ar fi lovit în stomac. Mă aplec să mă uit la el, iar el coboară geamul.
"Da, sunt sigură că e. Oricum trebuie să ajungă şi Noah aici." Îl mint şi îi observ ochii îngustându-se.
"Da?" Harry îşi roade unghiile. Un tic nervos, presupun.
"Dap, ne mai vedem." Zâmbesc. Îl aud ieşind din maşină şi închizând portiera.
"Aşteaptă!" Spune, iar eu mă întorc. "Eu... Nu contează. Credeam că... mm... ai scăpat ceva, dar nu ai făcut-o." Spune şi obrajii i se înroşesc. Ştiu că minte şi vreau să ştiu ce voia să zică, dar am reuşit să-l evit toată săptămâna. Încerc să trec peste tot ceea ce s-a întâmplat între noi. Trebuie să plec, ceea ce şi fac.
"Pa, Harry!" Cuvintele înseamnă mai mult decât se înţelege. Nu mă uit înapoi să văd dacă vine după mine pentru că ştiu că nu o face.
...
Îmi scot tocurile chiar înainte să ajung în cameră şi merg desculţă până la uşă. De îndată ce intru în cameră, mă îmbrac înapoi în pijamalele mele pufoase şi îl sun pe Noah. El răspunde la al doilea ton.
"Hei!" Chiţăi. Vocea mea sună prea piţigăiată. E doar Noah, de ce sunt atât de emoţionată?
"Hei, Tessa, cum a fost ziua ta?" Mă întreabă blând. Nu sună la fel ca acel Noah distant cu care am vorbit toată săptămâna. Oftez uşurată.
"A fost chiar bună. În seara asta doar stau în cameră. Tu ce faci?" Evit intenţionat să menţionez cina mea cu Steph şi ceilalţi, inclusiv Harry. Asta nu o să mă ajute în campania 'te rog, iartă-mă'.
"Tocmai am ieşit de la antrenament. O să învăţ în seara asta pentru că mâine îi ajut pe noii vecini să taie un copac." Mereu ajută pe toată lumea. E prea bun pentru mine.
"Şi eu învăţ în seara asta."
"Îmi doresc să fi învăţat împreună." Îmi spune, iar eu zâmbesc în timp ce trag de scamele de pe şosetele mele pufoase.
"Da?"
"Da, desigur, Tessa. Încă te iubesc şi mi-e dor de tine. Dar trebuie să ştiu că aşa ceva nu o să se mai repete. Sunt dispus să încerc să pun trecutul în urma noastră, dar trebuie să îmi promiţi că o să stai departe de el." Îmi spune. Nici măcar nu trebuie să-i pronunţe numele.
"Desigur. O s-o fac, îţi jur." Îi promit. O parte din mine ştie că sunt doar disperată ca Noah să mă ierte pentru că nu vreau să rămân complet singură şi să mă dau pe lângă Harry, dar o ignor.
După ce fac schimb de 'te iubesc' cu Noah, el e de acord să mă însoţească la foc săptămâna viitoare, iar eu închid telefonul. Caut pe internet cel mai apropiat dealer de maşini din campus. O să iau autobuzul ca să ajung acolo. Din fericire pentru mine, sunt destule maşini folosite gata să fie cumpărate de studenţi. Caut prin trusa de machiaj a lui Steph şi găsesc în sfârşit şerveţelele ca să mă demachiez. Durează o veşnicie. Numai acţiunea în sine mă face să nu mai vreau să mă machiez vreodată, indiferent de cat de bine arată.
