Capitolul 45

1.1K 71 1
                                    


Îmi scot notiţele şi manualele şi încep să învăţ. Lucrez la temele pentru săptămâna viitoare. Îmi place să fiu înainte cu o săptămână ca nu cumva să rămân în urmă. Încă nu-mi vine să cred că Harry a renunţat la cursul de literatură doar ca să nu mă mai vadă. Trebuia să-l întreb despre asta, dar eram prea agitată şi nervoasă ca să mă gândesc la asta. Nimic din ceea ce face el nu are vreo logică pentru mine. Renunţă la un curs ca să mă evite şi apoi practic mă forţează să îl las să mă conducă acasă? Îmi dă dureri de cap. Ştiu că nu acord atenţie eseului pe care trebuie să-l scriu. Mai bine găsesc un film şi mă aşez în pat până când adorm. Au trecut doar două ore de când am vorbit cu Noah, dar parcă sunt patru.

Mă hotărăsc să mă uit la un film romantic despre o femeie care îşi pierde memoria, în ciuda faptului că l-am văzut de mai multe ori. În mai puţin de zece minute din film, aud pe cineva înjurând pe hol. Măresc volumul de la laptop şi ignor zgomotul. E vineri, deci ştiu că vor trece mulţi oameni beţi pe aici în seara asta. Câteva minute mai târziu, aud din nou înjurăturile. E o voce masculină, căreia i se alătură una feminină. Vocea masculină strigă mai tare, iar eu recunosc accentul. E Harry. Sar de pe pat şi deschid uşa, găsindu-l stând pe podea, cu spatele sprijinit de peretele de lângă camera mea. O fată furioasă cu părul blond spălăcit stă deasupra lui, certându-l cu mâinile în şolduri.

"Harry?" Spun, iar el se uită în sus. Un zâmbet uriaş i se întinde pe faţă.

"Theresa?" Spune şi începe să se ridice.

"Poţi, te rog, să-i spui iubitului tău să plece de la uşa mea? A vărsat vodcă pe podea şi acum va trebui s-o curăţ!" Ţipă, iar eu mă uit la Harry.

"Nu e iub..." Încep să-i spun, dar Harry îmi ia braţul şi mă trage înspre uşă.

"Scuze pentru aia." Îi spune blondei şi îşi dă ochii peste cap. Ea pufneşte şi intră în cameră.

"Ce cauţi aici, Harry?" Îl întreb. Încearcă să treacă pe lângă mine şi să intre în camera mea, dar eu îi blochez intrarea.

"De ce nu pot intra, Tessa? O să mă port frumos cu bunicul tău." Râde, iar eu îmi dau ochii peste cap. Ştiu că îşi bate joc de Noah.

"Nu e aici."

"De ce nu? Bine, atunci lasă-mă să intru." Articulează prost.

"Nu. Eşti beat?" Ochii mei îi analizează faţa. Ochii lui sunt roşii, iar rânjetul îl trădează. El îşi prinde buza între dinţi şi îşi bagă mâinile în buzunar.

"Credeam că tu nu bei. Acum ai băut mult."

"S-a întâmplat de două ori, relaxează-te." Îmi spune şi trece pe lângă mine. "Deci de ce nu a venit Noah?" Se aşează pe patul meu.

"Nu ştiu." Mint, iar el râde.

"Sigur. Probabil erau reduceri la Gap, aşa că te-a anulat." Râde, iar nu pot să mă abţin să n-o fac şi eu.

"Deci unde e Molly? La o reducere pentru uşuratice?" Râd, iar Harry se opreşte pentru o secundă şi apoi râde şi mai tare.

"Asta a fost o încercare teribilă de a-mi da replica, Theresa." Glumeşte, iar eu îl lovesc cu piciorul.

"Oricum, nu poţi sta aici. Noah şi cu mine ne-am împăcat, oficial."

Observ cum zâmbetul lui dispare, iar el îşi freacă genunchii cu mâinile. "Drăguţe pijamale." Spune, iar eu îmi feresc privirea. De ce încearcă să fie atât de jucăuş? Nu am rezolvat nimic şi, ultima oară când am verificat, trebuia să ne ferim unul de altul.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum