Capitolul 14

994 64 0
                                    


E în sfârşit vineri şi prima mea săptămână de facultate e aproape gata. Simţindu-mă mulţumită de felul în care a trecut săptămâna, plănuiesc să las puţin studiul în seara asta şi să închiriez nişte filme, de vreme ce Steph va fi, cel mai probabil, la o petrecere. Având programa cursurilor face ca totul să fie mai uşor pentru mine, deoarece pot face multe înainte de termen. Îmi iau geanta şi plec devreme, oprindu-mă la cafenea să iau o cafea pentru a începe ziua în forţă.

"Tessa, nu?" Spune vocea unei fete în spatele meu în timp ce aştept la coadă.Mă întorc să o găsesc pe fata cu părul roz de la petrecere. Molly parcă a zis Steph că o cheamă.

"Da." Îi răspund şi mă întorc înapoi.

"Vii la petrecere în seara asta?" Mă întreabă. Oftând, mă întorc din nou şi dau din cap că nu. "Ar trebui, va fi grozav." Îmi spune şi zâmbeşte. Îşi trece degetele micuţe peste un tatuaj mare ce îi înconjoară braţul.

"Păcat, ştiu că Zayn voia să te vadă." Spune, iar eu nu pot să mă abţin să nu râd. "Ce? Vorbea despre tine chiar ieri."

"Mă îndoiesc... dar chiar dacă a făcut-o, am un iubit." Îi spun, făcând că zâmbetul ei să se mărească.

"Păcat, am fi putut merge la o întâlnire dublă." Rânjeşte, iar eu îi mulţumesc Domnului atunci când comanda mea e gata. Mâna mea prinde cana prea repede şi puţină cafea curge pe margine şi îmi arde mana. Blestem încet şi mă îndepărtez.

Întâlnire dublă cu cine? Molly şi Harry, evident. Nu, mulţumesc. Zayn era drăguţ şi toate alea, dar Noah e totul pentru mine. Nu am vorbit mult săptămâna asta, dar asta e doar din cauza programului meu încărcat. Îi trimit un mesaj rapid spunându-i că îmi e dor de el şi mă îndrept spre sala de curs.

Ziua a fost grozavă. Liam şi cu mine ne-am întâlnit la librărie să mergem la cursul de literatură împreună. El stă sprijinit de peretele de cărămidă şi, de îndată ce ajung la el, mă întâmpină cu un zâmbet mare.

"Plec în aproape 30 de minute în timpul cursului astăzi, zbor acasă în weekend." Îmi spune.

"Asta e tare!" Îi spun. Poate ar trebui să plec şi eu acasă în weekend cândva. Casa mamei e la doar două ore distanţă, dar eu încă nu mi-am cumpărat o maşină, deci va trebui să aştept.

Aşa cum a promis, Liam pleacă după jumătate de oră de la curs şi brusc sunt foarte conştientă că Harry e aşezat lângă mine. La facultate ne putem aşeza oriunde vrem, alt scaun în fiecare zi, dar Harry stă mereu lângă mine, în primul rând. Ştiu că o face doar ca să mă enerveze, dar l-am ignorat toată săptămâna.

"Vom începe discuţia lungă de săptămâna asta despre 'Mândrie şi prejudecată' a lui Jane Austen, începând de mâine!" Anunţă profesorul Hill chiar la finalul cursului. Nu pot să-mi şterg rânjetul uriaş. Am citit romanul ăla de cel puţin zece ori. E unul dintre favoritele mele.

"Lasă-mă să ghicesc, îţi place domnul Darcy." Harry spune într-un ton batjocoritor în timp ce ies afară.

"De fapt, da." Ajungem la intersecţie, iar eu mă uit în ambele direcţii înainte să traversez strada.

"Normal că da." Râde, continuând să mă urmeze.

"Sunt sigură că tu nu ai cum să înţelegi farmecul domnului Darcy." Mintea mea zboară la colecţia uriaşă de romane din camera lui Harry. Nu se poate să fie ale lui. Nu?

"Un bărbat care e nepoliticos şi intolerabil transformat într-un erou romantic? E ridicol. Dacă Elizabeth ar fi avut puţină conştiinţă, i-ar fi spus s-o şteargă."

Râd la alegerea lui de cuvinte, dar îmi acopăr gura, oprindu-mă. Chiar îmi place să mă contrazic cu el, dar numai pentru puţin timp, câteva minute dacă sunt destul de norocoasă, până spune ceva care să mă rănească. El are un zâmbet larg cu gropiţe răspândit pe fata şi nu pot să mă abţin să nu-i admir aspectul fizic. Cu piercing-uri cu tot.

"Deci eşti de acord că Elizabeth e o idioată?" Îşi ridică sprânceana.

"Nu, e unul dintre cele mai puternice şi complexe personaje create vreodată." O apăr. El râde din nou, iar eu mă alătur. Ceva apare în faţa ochilor lui, iar el se opreşte din râs.

"Ne mai vedem, Theresa." Îmi spune şi se întoarce. Ce-i cu el? Înainte să pot să încep să-i analizez acţiunile, îmi sună telefonul. E Noah.Mă simţ, în mod ciudat, vinovată atunci când îi răspund.

"Hei, Tess, voiam să-ţi răspund la mesaj, dar m-am gândit că mai bine te sun." Vocea lui Noah sună grăbită.

"Ce faci? Sună de parcă ai fi ocupat."

"Nu, sunt pe drum.Mă întâlnesc cu nişte prieteni la grătar." Îmi explică.

"Bine, păi atunci n-o să te reţin. Sunt aşa fericită că e vineri. Sunt pregătită pentru weekend."

"Te duci la altă petrecere? Mama ta e încă dezamăgită." De ce a trebuit să-i spună mamei? Îmi place faptul că e apropiat de mama, dar uneori simt că relaţia cu el e ca atunci când ai un frate enervant mai mic care te pârăşte. Tocmai l-am comparat cu un frate? A fost o săptămână lungă.

"Nu, nu mă duc la o petrecere. Mi-e dor de tine."

"Şi mie mi-e dor de tine, Tess. Foarte mult. Sună-mă mai târziu, bine?"

Aprob şi facem schimb de 'te iubesc' înainte să închidem.

Când ajung înapoi în cameră, Steph se pregăteşte pentru petrecerea din seara asta, presupun că de la casa frăţiei lui Harry. Eu intru pe Netflix şi caut filme, decizându-mă la ce să mă uit diseară.

"Chiar mi-aş fi dorit să vii, jur că nu vom sta aşa mult de data asta. Vino doar puţin. Să te uiţi la filme singură în camera asta micuţă sună trist." Se smiorcăie, iar eu râd. Continuă să mă roage în timp ce îşi tapează părul şi se schimbă în trei rochii diferite. Se hotărăşte în favoarea unei rochii albe care lasă foarte puţin pe seama imaginaţiei. Culoarea albă a rochiei arată chiar foarte bine cu părul ei roşu aprins, trebuie să recunosc. Îi invidiez încrederea în sine. Ştiu că am un corp decent, forme în locurile potrivite, dar nu mă simt confortabil cu el în modul în care se simte ea. Eu tind să port haine care îmi ascund bustul mare, în timp ce ea încearcă să atragă cât de multă atenţie poate asupra lui.

"Ştiu, doar... Of! Ce naiba?" Ţip la ecranul laptopului meu care acum e negru. Încerc să-l închid şi să-l deschid, dar nu se întâmplă nimic.

"E un semn că ar trebui să vii. Laptopul meu e în camera lui Niall, deci nu-l poţi folosi." Rânjeşte şi îşi ciufuleşte părul din nou. Chiar nu vreau să stau singură în cameră fără să am ce face sau să vizionez.

"Bine, dar plecăm înainte de miezul nopţii." Oftez din greu, iar ea sare de sus în jos, bătând din palme.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum