"Ce fel de joc încerci să joci aici?" Harry ţipă şi se apropie de mine. E furios, mai mult decât furios.
"Nu joc niciun joc, Harry! Nu ai văzut cât de mult îşi dorea să vii? Încerca să se apropie de tine, iar tu erai atât de nerespectuos!" Nu sunt sigură de ce ţip şi eu la el, dar refuz să stau aici în timp ce strigă la mine.
"Să se apropie de mine? Îţi baţi naibii joc de mine? Poate că ar fi trebuit să se apropie de mine atunci când eram mic, în loc să îşi abandoneze familia!" Vena de la gât îi zvâcneşte sub piele.
"Încetează să ţipi la mine! Poate că încearcă să se revanşeze pentru timpul pierdut! Oamenii fac greşeli, Harry, iar lui evident îi pasă de tine. Are o cameră pentru tine în casa lui, plină de haine, în caz că te decizi să te duci pe acolo." Îi amintesc, iar el tremură de furie.
"Nu ştii niciun rahat despre el, Tessa! El locuieşte dracului într-o vilă cu noua lui familie, în timp ce mama mea munceşte de rupe 50 de ore pe săptămână ca să îşi plătească facturile! Deci nu încerca să îmi ţii o predică, vezi-ţi naibii de treaba ta!" Se răsteşte şi intră în maşină.
"Bine, Harry! O să-mi văd de treaba mea, dar eu mă duc diseară, indiferent dacă vii tu sau nu." Îi spun pe un ton la fel de dur şi mă urc în maşină. Cam atât cu ziua noastră fără certuri. Ştiam că ideea nu e plauzibilă, dar am sperat că poate fi.
"Nu, nu te duci!" Prinde portiera şi o închide, trântind-o. Dacă aş fi ştiut că faptul că am acceptat invitaţia tatălui său o să ducă la asta, nu aş fi făcut-o, dar Harry trebuie să înţeleagă că nu o să suport să ţipe la mine şi să-mi spună ce să fac. Asta e una din calităţile salvatoare pentru care trebuie să-i mulţumesc mamei. Ea mi-a arătat exact cum nu trebuie să fiu tratată de un bărbat.
"Nu decizi tu ce fac eu şi, în caz că nu ai observat, am fost invitată. Poate ar trebui să văd dacă vrea Zayn să mă însoţească?" Sunt complet conştientă că mă port copilăreşte şi că faptul că l-am menţionat pe Zayn e o modalitate sigură de a-l face pe Harry să exagereze, ca acum. E evident că am întrecut limita atunci când Harry roteşte volanul şi trage pe dreapta.
"Ce ai spus?" Praful şi ţărână se răspândesc pe toată maşina lui albă.
"Ce naiba e în neregulă cu tine? Să tragi maşina aşa!" Sunt la fel de furioasă ca si el în momentul în asta. O să înnebunesc dacă mai stau în preajma lui, sunt sigură de asta.
"Întrebarea e ce e în neregulă cu tine! Îi spui lui taică-meu că o să mă duc la cină acasă la el, apoi ai tupeul să spui că o să te duci cu Zayn?"
"O, da! Scuze. Am uitat că prietenii tăi tari nu ştiu că Liam e fratele tău vitreg şi ca ţi-e teamă că vor afla, nu-i aşa?" Îl ironizez.
"În primul rând nu e fratele meu vitreg, iar în al doilea rând ştii că nu de asta nu îl vreau pe Zayn acolo." Vocea lui e mult mai joasă acum, împletită cu furie.
Prin propria mea furie, acea bulă ridicolă de entuziasm se măreşte din nou datorita geloziei lui Harry. Ştiu că pentru el e mai mult un concurs şi ca nu-i pasă cu adevărat dacă sunt cu altcineva, dar tot îmi provoacă fluturi în stomac. Chiar şi simţul realităţii la mine e afectat de Harry.
"Păi, dacă tu nu vrei să mergi cu mine, va trebui să-l invit." Îi spun, mimând un zâmbet inocent. Nu l-aş invita niciodată pe Zayn acasă la tatăl lui Harry, dar el nu trebuie să ştie asta.
"Tessa, chiar nu vreau să merg. Nu vreau să stau cu familia perfectă a tatălui meu. Îl evit cu un motiv." Oftează, iar eu detectez o nuanţă de vulnerabilitate, pe care el e expert să o ascundă.
