Capitolul 23

1K 68 0
                                    


Când ajung înapoi în camera mea, Steph încă nu a ajuns. Cursurile ei ţin cu două ore mai mult după ce termin eu. În timp ce îmi aşez cărţile şi caietele, pregătindu-le ca să învăţ diseară, îl sun pe Noah. Nu răspunde, trebuie să fie ocupat. Mi-aş fi dorit să fie aici cu mine la facultate, ar fi făcut lucrurile să fie mult mai uşoare şi confortabile. Am fi putut să învăţăm sau să ne uităm la un film împreună acum. Vina pentru că l-am sărutat pe Harry mă consumă. Noah e atât de dulce şi nu merită să fie înşelat. Sunt norocoasă să-l am în viaţa mea. el e mereu acolo pentru mine şi mă cunoaşte mai bine ca oricine. Ne cunoaştem practic de o viaţă întreagă. Când părinţii lui s-au mutat lângă noi eram extaziată să am pe cineva de vârsta mea cu care să îmi petrec timpul, dar am fost şi mai extaziată atunci când am ajuns să-l cunosc. Era un suflet bătrân, ca mine.Ne petreceam timpul citind, vizionând filme şi aducând viaţă în sera din spatele casei mamei. Sera a fost dintotdeauna raiul în care mă simţeam în siguranţă. Când tata se îmbăta, mă ascundeam acolo şi nimeni, cu excepţia lui Noah, nu ştia unde să mă găsească. Noaptea în care tata a plecat a fost una groaznică pentru mine, iar mama a refuzat să mai vorbească despre asta, vreodată. I-ar dărâma faţada perfectă pe care şi-a construit-o. Chiar dacă îl uram pentru că era mereu băut şi pentru că a îndepărtat-o pe mama, încă aveam nevoie de el ca tată. Auzisem pahare sparte din seră şi, când zgomotul s-a oprit, am auzit paşi. Eram terifiată că ar putea fi tata, dar era Noah. Nu am fost niciodată mai uşurată să văd pe cineva în viaţa mea şi din acea zi am rămas inseparabili. Peste ani, prietenia noastră s-a transformat în ceva mai mult şi niciunul dintre noi nu avea pe nimeni.

Îi trimit mesaj spunându-i că îl iubesc şi mă decid să trag un pui de somn înainte să mă apuc de învăţat. Îmi scot agenda şi o verific încă o dată. Pot cu siguranţă să strecor un somn de 20 de minute.

După nici 10 minute de somn, aud o bătaie în uşă. Steph şi-a uitat probabil cheia. Desigur că nu e ea, e Harry.

"Steph nu s-a întors încă." Îi spun şi mă întorc în pat, lăsând uşa deschisă. De ce se mai oboseşte să bată la uşă? Ştiu că Steph i-a dat cheia de rezervă în caz că rămâne încuiată pe dinafară.Va trebui să vorbesc cu ea despre asta.

"Voi aştepta." Spune şi se aşează pe patul lui Steph.

"Cum vrei." Oftez şi ignor chicotitul lui în timp ce îmi trag pătura peste corp şi închid ochii. E imposibil să pot adormi ştiind că Harry e în camera mea, dar prefer să mă prefac că dorm decât să fac faţă conversaţiei nepoliticoase şi ciudate pe care sigur o vom avea. Încerc să ignor sunetul pe care îl face atunci când începe să bată marginea patului ei,iar alarma mea porneşte.

"Pleci undeva?" Întreabă, iar eu îmi dau ochii peste cap, chiar dacă nu mă poate vedea.

"Nu, am luat o pauză de 20 de minute." Îi spun şi mă ridic.

"Îţi setezi o alarmă că să te asiguri că dormi doar 20 de minute?" Râde.

"Da." Ce e cu el? Tot ce face e să îşi bată joc de mine. Îmi iau cărţile şi le aşez în ordinea de pe orar, adăugând notiţe pe fiecare.

"Ai OCD sau ceva?"

"Nu, doar că îmi plac lucrurile într-un anumit fel. Nu e nimic rău în a fi organizat, Harry." Pufnesc ,iar el râde. Refuz să îl privesc, dar îl văd mişcându-se şi ridicându-se de pe pat. Te rog, nu veni aici. Te rog, nu veni... şi acum stă în picioare lângă mine. Îmi ia notiţele de la literatură, iar încerc să i le iau, dar fiind nenorocitul enervant care e, le ridică mai sus ca să trebuiască să mă ridic să le ajung. Le aruncă în aer şi cad pe podea într-o mizerie dezordonată.

"Ridică-le!" Îi ordon, iar el rânjeşte înainte să-mi ia notiţele de la sociologie şi să repete acţiunea. Mă grăbesc să le prind înainte să calce pe ele, iar el începe să râdă. "Harry, opreşte-te!" Ţip, iar el face la fel şi cu următoarele. Furioasă, mă ridic şi îl împing departe de patul meu.

"Cuiva nu îi place ca altcineva să-i umble prin lucruri." Spune, încă râzând. De ce trebuie să râdă mereu de mine?

"Nu, nu îmi place." Ţip şi încerc să-l împing iar. El se apropie de mine şi îmi prinde încheieturile, împingându-mă în perete. Faţa lui e la câţiva centimetri depărtare de a mea, iar eu respir mult prea greu. Vreau să ţip la el să se dea jos de pe mine şi să îmi dea drumul, să îi cer să îmi adune lucrurile de pe jos şi să le pună la loc, să îl plesnesc sau să îl fac să plece, dar nu pot. Sunt îngheţată lângă perete şi vrăjită de ochii lui verzi care mă ard.

"Harry, te rog." Îmi găsesc în sfârşit cuvintele.

Nu sunt sigură dacă îl rog să îmi dea drumul sau să mă sărute. Respiraţia mea încă nu a încetinit, iar a lui creşte. Secundele par ore, iar el îşi îndepărtează una din mâini de pe încheieturile mele, dar cealaltă e destul de mare încât să le ţină pe amândouă. Pentru o clipă cred că o să mă plesnească, dar mâna lui se apropie de obrazul meu şi el îmi trece uşor o şuviţă de păr după ureche. Jur că îi pot auzi pulsul în timp ce îşi uneşte buzele cu ale mele şi focul zvâcneşte sub pielea mea. Asta e senzaţia după care am tânjit de sâmbătă seară. Dacă aş putea simţi un singur lucru pentru tot restul vieţii, ăsta ar fi acela. Nu mă mai gândesc de ce îl sărut din nou sau ce lucru teribil o să-mi zică după.

Toată atenţia mea e concentrată asupra modului în care îmi eliberează încheieturile şi îşi apăsă trupul de al meu, lipindu-mă de perete, şi la modul în care se simte gustul mentolat al gurii sale. Modul în care limba mea o urmează cumva pe a lui şi modul în care mâinile mele îi învăluie umerii largi. Mâinile sale îmi cuprind ambele şolduri şi mă ridică, iar eu îi înconjor talia cu picioarele şi sunt uimită de felul în care trupul meu pare să ştie cum să reacţioneze la el. Îmi îngrop degetele în părul lui, trăgând uşor în timp ce el se îndreaptă înapoi spre pat, buzele sale fiind încă lipite de ale mele.

Subconştientul meu îşi face loc, amintindu-mi că asta e o idee groaznică, dar eu îl ignor.De data asta nu mă opresc. Trag mai tare de părul lui Harry, câştigând un geamăt de la el. Sunetul mă face şi pe mine să gem în răspuns. E cel mai fierbinte sunet pe care l-am auzit vreodată şi tot ce vreau e să îl mai aud o dată. Se aşează pe pat, încă ţinându-mă în poala lui. Mâinile îi rămân pe talia mea şi degetele lui lungi se înfig în pielea mea, dar durerea e minunată. Corpul meu începe să se legene încet înainte şi înapoi în poala lui, iar strânsoarea lui devine mai puternică.

"La naiba!" Respiră în gura mea, iar simt o senzaţie pe care nu am mai simţit-o până acum atunci când îl simt întărindu-se sub mine. Cat de departe o să merg cu asta? Mă întreb, dar nu am răspunsul.

Mâinile lui îmi eliberează talia şi se mută spre marginea tricoului meu, prinzându-l şi trăgându-mi-l peste cap. Nu pot să cred că îl las, dar nu vreau să îl opresc. Se retrage din sărutul nostru înfierbântat să-şi tragă tricoul peste cap. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei şi se coboară pe pieptul meu, prinzându-şi buza între dinţi şi admirându-mi sutienul simplu negru.

"Eşti atât de sexy, Tess!" Îmi spune. Nu mi-a trecut niciodată prin cap gândul că o discuţie murdară mă va atrage vreodată, dar cumva, felul în care Harry spune cuvintele astea e cel mai senzual şi sexy lucru pe care l-am auzit vreodată.

Nu-mi cumpăr niciodată lenjerie sofisticată pentru ca nimeni, absolut nimeni, nu o vede vreodată, dar acum îmi doresc să o fi făcut. Probabil a văzut toate tipurile de sutien existente, îmi aminteşte vocea enervantă din capul meu.

Ca să îmi scot gândurile din cap, mă legăn mai tare în poala lui, iar el îmi cuprinde spatele cu braţele şi îmi trage corpul spre al lui, piepturile noastre atingându-se,iar mânerul uşii zdrăngăne.Mă ridic din poala lui Harry şi îmi iau tricoul. Transa în care mă aflam dispare de îndată ce îmi trag tricoul peste cap.

Steph intră pe uşă şi se uită la mine şi la Harry. Gura ei formează un 'O' atunci când pune cap la cap scena din faţa ei. Ştiu că obrajii mei sunt roşu aprins nu numai de la jena pe care o simt, dar şi de la modul în care m-a făcut Harry să mă simt.

"Ce naiba am ratat?" Mă întreabă şi se holbează la amândoi cu un rânjet uriaş pe buze.

"Nimic." Spune Harry şi se ridică. Se duce spre uşă şi nu se uită înapoi în timp ce iese din cameră, lăsându-mă pe mine gâfâind şi pe Steph râzând.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum