Capitolul 99

2.1K 70 0
                                    


"Ador să vin acasă." Îl anunţ pe Harry în timp ce intrăm în apartament. Respiraţia mea aproape se vede prin sufrageria îngheţată.

"Cu excepţia faptului că ai oprit căldura." Tremur, iar el chicoteşte.

"Încă nu ştiu să folosesc chestia aia. E prea high-tech." Se apără, iar eu râd.

"O să iau nişte pături." Spun în timp ce Harry încearcă să regleze termostatul.

Iau pătura de pe pat şi două din dulap înainte să le duc pe canapea şi mă întorc în camera să mă schimb de rochie.

"Harry!" Strig.

"Vin!"

"Poţi să îmi deschei fermoarul?" Îl întreb, întorcându-mă cu spatele la el. Tresar din cauza degetelor lui reci pe pielea mea goală.

"Scuze." Îmi descheie fermoarul şi lasă rochia să cadă pe podea. Îmi dau pantofii jos, iar podeaua de ciment e tot îngheţată.

Mă grăbesc spre dulap să iau cele mai călduroase pijamale pe care le pot găsi.

"Uite, lasă-mă să-ţi dau eu ceva." Spune şi se duce spre dulap, scoţând un hanorac gri cu gluga din el.

Zâmbesc, mulţumindu-i. Nu ştiu ce e în legătură cu purtatul hainelor lui Harry de îmi place atât de mult. E aproape ca şi cum, dacă le port, ne apropie. Nu am purtat niciodată hainele lui Noah, cu excepţia unei singure dăţi când i-am purtat hanoracul într-o excursie cu familia lui.

Şi lui Harry pare să îi placă să îi port hainele. Mă priveşte cum îmi trag hanoracul peste cap cu ochii desfrânaţi. Îl observ chinuindu-se să-şi scoată cravata şi mă îndrept spre el ca să îl ajut. Mă priveşte în linişte în timp ce îi scot cravata de la gât şi o aşez înainte să îmi iau o pereche de şosete. Aleg şosetele groase, mov şi pufoase pe care mi le-a luat mama anul trecut de Crăciun. Crăciunul e la doar trei săptămâni distanţă. Mă întreb dacă mama încă mai vrea să vin acasă. Nu am mai fost acasă de când am venit la facultate.

"Ce sunt alea?" Chicoteşte şi trage de mingiuţele de blană de la capătul gleznei mele.

"Şosete. Din alea călduroase, ca să fiu mai precisă." Ii arat limba.

"Drăguţ." Mă tachinează şi se schimbă într-o pereche de pantaloni de trening şi un hanorac.

Până când ne întoarcem în sufragerie, apartamentul s-a încălzit drastic. Harry deschide televizorul şi se culcă pe canapea, trăgându-mă la pieptul lui şi împachetându-ne în movila de pături.

"Mă întrebam ce faci de Crăciun?" Îl întreb emoţionată. Nu ştiu de ce mă simt timidă în legătură cu faptul că îl întreb despre Crăciun de vreme ce locuim deja împreună.

"Aa, păi aveam de gând să aştept până săptămâna viitoare ca să aduc vorba despre asta, având în vedere că totul a fost atât de haotic în ultima săptămână, dar de vreme ce ai adus-o tu în discuţie..." Zâmbeşte, faţa lui având aceeaşi expresie emoţionată ca şi a mea.

"Mă duc acasă de sărbători şi mi-ar plăcea dacă ai veni cu mine."

"Acasă?" Aproape ţip.

"În Anglia... acasă la mama." Îmi explică ceea ce e deja evident. "Înţeleg dacă nu vrei. Ştiu că cer prea mult şi deja te-ai mutat cu mine."

"Nu e că nu vreau, doar că... nu ştiu..." Ideea de a merge în altă ţară cu Harry e captivantă, dar înfricoşătoare. Nu am ieşit niciodată din Washington.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum