"Bine, acum spune-mi cu cine te-ai bătut. Cu Zayn?" Întreb, fiindu-mi frica de răspunsul lui. Mă aşez pe marginea patului, iar el mă urmează, aşezându-se lângă capăt.
"Nu, nu cu Zayn. Erau doar nişte tipi la întâmplare." Îmi răspunde. O, am presupus că era Zayn. Sunt uşurată că nu e aşa.
"Stai, nişte? Câţi?"
"Trei... sau patru. Nu sunt chiar sigur." Râde.
"Nu e amuzant. De ce v-aţi bătut oricum?"
"Nu ştiu... eram nervos că ai plecat cu Zayn şi atunci mi s-a părut o idee bună." Ridică din umeri.
"Ei bine, nu e o idee bună. Uite ce rănit eşti." Mă încrunt, iar el îşi inclină capul într-o parte, cu o expresie surprinsă. "Ce?"
"Nimic... vino aici." Îmi spune şi îşi întinde braţele spre mine. Mă mut de pe pat şi mă aşez în faţa sa, între picioarele lui.
"Îmi pare rău pentru felul în care te-am tratat... ei bine, te tratez." Îmi spune încet în ureche. Îmi trece un fior prin corp din cauza respiraţiei lui în urechea mea şi a scuzelor neforţate.
"E în regulă. Ei bine, nu e în regulă. Dar o să-ţi mai dau o şansă." Îi spun. Sper că nu mă va face să regret asta. Nu cred că pot să mai fac faţă schimbărilor sale.
"Mulţumesc. Ştiu că nu o merit. Dar sunt suficient de egoist încât să o accept." Îmi spune, gura lui fiind lipită de părul meu, iar braţele lui în jurul meu. E un sentiment nostalgic şi străin în acelaşi timp să stau aşa cu el.
Când rămân tăcută, mă întoarce uşor de umeri să se uite la mine. "Ce s-a întâmplat?" Mă întreabă.
"Nimic, doar ca mi-e teamă că o să te răzgândeşti din nou." Recunosc. Vreau să intru în asta cu capul înainte, dar mi-e teamă că mă voi duce la fund.
"Nu o voi face. Nu m-am răzgândit niciodată. Doar m-am luptat cu sentimentele mele pentru tine. Ştiu că nu poţi avea încredere în mine, dar vreau să-ţi câştig încrederea. Nu te voi răni din nou." Îmi promite şi îşi sprijină fruntea de a mea.
"Te rog să n-o faci." Îl implor. Nu-mi pasă cât de jalnic sună.
"Te iubesc, Tessa." Răsuflă, iar inima îmi sare din piept. Cuvintele sună perfect venind din buzele lui şi aş face orice să le pot auzi din nou.
"Şi eu te iubesc, Harry." Asta e prima oară când am spus amândoi deschis cuvintele. Îmi ţin în frâu panica asupra ideii că ar putea să le retragă din nou. Chiar dacă o va face, voi avea mereu amintirea sunetului lor, a modului în care m-au făcut să mă simt.
"Spune-o din nou." Îmi şopteşte şi mă întoarce cu faţa la el. Ochii lui sunt mai vulnerabili decât am crezut că e posibil în cazul lui atunci când îmi mut genunchii între picioarele lui. Îi prind faţa între mâini şi îmi trec uşor degetele mari peste firele scurte de par de pe faţa lui perfectă. Pot să-mi dau seama după expresia de pe faţa lui că are nevoie să i-o spun, din nou şi din nou. I-o voi spune de câte ori va fi nevoie până când va crede că merită să fie iubit.
"Te iubesc." Repet şi îi acopăr buzele cu ale mele. El îngână în apreciere în timp ce limba lui o zgârie uşor pe a mea. Să-l sărut pe Harry se simte diferit de fiecare dată, iar el e ca un drog de care nu mă mai satur. Mâinile lui îmi apasă spatele, aducându-ne piepturile împreună. Mintea mea îmi spune să o iau uşor, să îl sărut încet şi să savurez fiecare secundă al calmului dintre noi. Dar corpul meu îmi spune să îmi bag pumnul în părul lui şi să îi trag tricoul peste cap. Buzele lui se mişcă în jos pe maxilarul meu şi se ataşează pe gât. Asta e, nu pot să mă mai controlez. Ăştia suntem noi, numai furie şi pasiune, şi acum dragoste.
