Mă grăbesc spre maşina lui Noah, iar telefonul îmi vibrează, primind mesajul lui Liam.
'2875 Cornell Rd.' Citesc. Adaug adresa în navigatorul telefonului şi ies din parcare. Spune că o să ajung în 15 minute. Ce se poate întâmpla de are Liam nevoie de mine acolo? Harry şi cu mine nici măcar nu ne mai vorbim. Sper ca Harry e bine şi nu e rănit. Nu am putut să-mi dau seama de unde proveneau zgomotele, dar suna ca ceva care se sparge. Încă sunt confuză când ajung la adresă, la fel cum eram atunci când am ieşit din cameră. Noah m-a sunat de două ori, dar l-am ignorat. Am nevoie de GPS şi, sincer, expresia confuză de pe faţa lui atunci când l-am lăsat acolo mă bântuie.
Casele de pe stradă sunt toate foarte mari, arătând ca nişte pensiuni. Casa asta în particular e de trei ori mai mare decât cea a mamei. E o casă de cărămidă, de modă veche, iar curtea e în pantă, făcând-o să pară că ar sta pe un deal. Chiar şi la lumina neoanelor, e frumoasă. Trebuie să fie casa tatălui lui Harry, asta e singura concluzie pe care pot s-o trag, atâta timp cât şi Liam e acolo. Inspir din greu şi mă îndrept spre scările de lângă trotuar. Când ajung, bat puternic la uşa de mahon, iar ea se deschide în câteva secunde.
"Tessa, mulţumesc că ai venit. Ştiu că ai musafiri. Noah e cu tine?" Întreabă Liam, făcând semn să intru.
"Nu, e la cămin. Ce se întâmplă? Unde e Harry?"
"E în curtea din spate. Şi-a ieşit din minţi." Oftează.
"Şi eu sunt aici pentru că..." Îl întreb cât de amabil cu putinţă. Ce legătură are faptul că Harry şi-a ieşit din minţi cu mine?
"Nu ştiu. Ştiu că îl urăşti, dar e beat, complet scăpat de sub control. A venit aici şi a deschis sticla de scotch a tatălui său. A băut mai mult de jumătate de sticlă şi apoi a început să distrugă lucruri, toată vesela mamei, o măsuţă de sticlă, aproape orice a prins în mână."
"Ce? De ce?" Harry mi-a spus că nu bea.
"Tatăl lui tocmai i-a spus că el şi cu mama se căsătoresc." Îmi spune ca şi cum asta ar fi explicaţia.
"Bine? Deci Harry nu vrea ca ei să căsătorească?" Încă sunt confuză. Liam mă duce în bucătăria mare, iar eu îmi ţin respiraţia atunci când văd dezastrul creat de Harry. Farfurii sparte împânzesc podeaua şi un dulap mare de lemn e răsturnat pe o parte, vitrina din sticlă fiind şi ea spartă.
"Nu, e o poveste lungă. Chiar după asta, tatăl lui mi-a spus că pleacă din oraş în weekend. Slavă Domnului că ei nu sunt aici, dar cred că de asta a venit Harry, să-şi înfrunte tatăl. Nu vine niciodată aici." Îmi explică şi deschide uşa din spate. Văd o umbră la o masă mică în curte. Harry.
"Nu ştiu ce crezi că pot să fac, dar o să încerc." Îi spun lui Liam, iar el aprobă din cap.
Se apleacă şi îşi pune mâna pe umărul meu." Te-a strigat pe tine." Îmi spune încet, iar inima mi se opreşte. Mă îndrept către Harry, iar el se uită la mine. Ochii lui sunt injectaţi, iar părul lui e ascuns sub un fes gri. Ochii i se măresc, apoi se întunecă, iar eu vreau să păşesc înapoi. Arată aproape înfricoşător sub lumina slabă din curte.
"Cum ai ajuns aici?" Harry îşi urcă vocea şi se ridică.
"Liam... El..." Îi răspund şi îmi doresc să nu-i fi spus.
"Ai sunat-o naibii?" Ţipă la Liam, dar el se întoarce înăuntru, ignorându-l.
"Lasă-l în pace, Harry. E îngrijorat pentru tine." Îl cert, iar el se aşează înapoi, gesticulând să mă aşez şi eu. Mă aşez în faţa lui şi îl privesc luând sticla aproape goală de băutură şi ducând-o la gură. Îi privesc mărul lui Adam mişcându-se atunci când o trage pe gât. Când termină, trânteşte sticla de masă şi mă face să tresar. Mă bucur că nu s-a spart.
