Ochii lui Harry îi urmează pe ai mei şi se măresc la vederea ei. Se întinde spre mâna mea, dar mă feresc.
"La ce naiba te-ai gândit?!" Ţipă atunci când mă apropii de ea. Vreau să mă micşorez şi să dispar.
"Eu... Ce?" Nu ştiu încă ce ştie ea, aşa că rămân tăcută. Părul ei blond pare mai deschis şi mai unghiular pe faţa ei perfectă.
"La ce te-ai gândit, Theresa?! Noah m-a tot evitat în ultimele două săptămâni şi în sfârşit m-am întâlnit cu doamna Porter la magazin şi ştii ce mi-a spus? Ca voi doi v-aţi despărţit! De ce nu mi-ai spus? A trebuit să aflu în cel mai umilitor mod!" Strigă.
"Nu e mare scofală, mamă, ne-am despărţit." Spun, iar ea inspira acut.
"Nu e mare scofală? Tu şi Noah aţi fost împreună ani de zile. E bun pentru tine, Tessa. Are un viitor şi se trage dintr-o familie bună. Din fericire, tocmai am vorbit cu el şi a fost de acord să te primească înapoi, în ciuda comportamentului tău promiscuu."
Furia clocoteşte în mine. "Cum îndrăzneşti? Dacă nu vreau să ies cu el, nu trebuie s-o fac. Ce importanţă are din ce fel de familie se trage? Dacă nu eram fericită cu el, asta ar trebui să conteze. Cum îndrăzneşti să vorbeşti cu el despre asta? Sunt adultă!" Trec pe lângă ea şi deschid uşa. Harry mă urmează, iar ea intră rapid după noi.
"Nu ai nicio idee cât de ridicolă eşti! Şi apoi vii aici cu... acest... acest... derbedeu! Uită-te la el, Tessa! Asta e modul tău de a te răzvrăti împotriva mea? Ţi-am făcut ceva ca să mă urăşti?"
"Asta nu e despre tine! De ce trebuie să faci totul să pară despre tine?!" Lacrimile mele încearcă să se elibereze, dar refuz să o las să mă înfrângă. Urăsc faptul că plâng atunci când sunt furioasă. Mă face să par slabă, dar nu pot să mă abţin. Harry stă lângă dulapul meu, cu maxilarul încleştat şi mâinile băgate adânc în buzunare. Dacă ar şti că tatăl lui Harry e rectorul WSU şi că are chiar mai mulţi bani decât familia lui Noah. Refuz să îi spun asta, banii nu au nimic de-a face cu asta.
"Nu e vorba despre mine, e vorba despre viitorul tău! Trebuie să te gândeşti la viitor, nu la ceea ce simţi acum. Ştiu că pare distractiv şi periculos, dar nu e niciun viitor aici! Nu cu el... cu ciudatul ăsta!" Îmi face semn spre Harry.
Înainte să îmi dau seama ce fac, sunt în faţa mamei. "Nu vorbi aşa despre el!" Ţip. Harry face un pas în faţă, prinzându-mă de coate ca să mă depărteze de ea. Ochii ei sunt roşii si larg deschişi.
"Cine eşti? Fiica mea nu mi-ar vorbi niciodată aşa! Nu şi-ar periclita niciodată viitorul si nu ar fi aşa de lipsită de respect!" Încep să mă simt vinovată şi asta e exact ceea ce vrea.
"Nu îmi periclitez viitorul! Nici măcar nu poţi vorbi aşa despre viitorul meu, am numai note de 10, iar mâine încep un stagiu grozav! Eşti mai mult decât egoistă dacă ai venit aici şi ai încercat să mă faci să mă simt prost pentru că sunt fericită. El mă face fericită, mamă, iar dacă tu nu poţi accepta asta, atunci ar trebui să pleci." Sunt surprinsă la fel ca şi ea de ceea ce tocmai am spus.
"Poftim?" Pufăie. Harry se pune între noi. "O să regreţi asta, Theresa! Sunt dezgustată numai să mă uit la tine!"
Camera pare să se rotească. Nu eram pregătită să intru în război cu mama, cel puţin nu azi. Ştiam că nu va dura mult până când va afla, dar nici măcar nu era în radarul meu azi.
"Ştiam că se întâmpla ceva de prima dată când l-am văzut în camera ta, doar că nu am crezut că o să-ţi desfaci atât de repede picioarele pentru el." Au.
"Mergi prea departe cu asta." O avertizează Harry, cu ochii întunecaţi. Cred că Harry ar putea fi singura persoană care ar putea să o sperie pe mama.
"Tu nu te băga!" Spune brusc, încrucişându-şi din nou braţele. "Dacă vei continua să îl vezi, nu o să mai vorbesc cu tine şi cu siguranţă vei plăti singură pentru facultate. Doar căminul mă costă sute!" Ţipă strident.
"Îmi ameninţi educaţia pentru că nu eşti de acord de cine sunt îndrăgostită?" Sunt şocată.
"Îndrăgostită?" Râde batjocoritor. "Vai, Theresa, naiva mea Theresa. Nu ai tu idee ce e dragostea." Râde. "Şi crezi că el te iubeşte?" Râsul ei e mai mult ca un chicotit şi îmi provoacă greaţă.
"Da, o iubesc." O întrerupe Harry.
"Sigur că da!" Capul ei se lasă pe spate.
"Mamă."
"Theresa, te avertizez. Dacă nu încetezi să-l mai vezi, vor exista consecinţe. Plec acum, dar aştept un telefon după ce îţi faci ordine în gânduri." Spune.
O privesc îndepărtându-se, tocurile ei tropăind pe hol.
"Îmi pare atât de rău." Mă întorc spre Harry.
"Nu ai pentru ce să îţi cer scuze." Îmi prinde faţa între mâini. "Sunt mândru de felul în care te-ai apărat." Îmi sărută nasul.
"Nu pot s-o cred, nu pot să cred că se poartă aşa şi mă ameninţă să nu îmi plătească facultatea. Nici măcar nu plăteşte pentru ea, am o bursă parţială şi am obţinut nişte împrumuturi pentru studenţi. Ea plăteşte doar 20%. Cel mai scump e căminul. Dacă chiar nu o să mai plătească? Va trebui să îmi găsesc şi o slujbă pe lângă stagiu." Suspin. Mâinile lui se mută spre ceafa mea, iar el îmi împinge uşor capul în jos, ca să plâng pe pieptul lui.
"Şşş... Şşş... E în regulă, găsim noi ceva. Poţi să te muţi cu mine." Spune. Eu râd şi îmi şterg ochii. "Vorbesc serios, ai putea. Sau am putea să ne luăm un apartament în afara campusului. Am destui bani."
Mă uit în sus la el, iar expresia lui e foarte serioasă. "Doar nu vorbeşti serios."
"Ba da."
"Nu ne putem muta împreună." Râd şi scâncesc.
"De ce nu?"
"Pentru că ne cunoaştem doar de câteva luni, majoritatea timpului petrecându-l certându-ne." Îi amintesc.
"Şi? Am făcut o treabă destul de bună să ne înţelegem weekend-ul ăsta." Zâmbeşte şi izbucnim amândoi în râs.
"Eşti nebun, nu mă mut cu tine." Îi spun, iar el mă îmbrăţişează din nou.
"Doar gândeşte-te la asta. Oricum vreau să mă mut de la casa frăţiei. Nu prea e locul meu acolo în caz că nu ai observat." Râde. E adevărat, grupul sau mic de prieteni sunt singurii care nu poartă tricouri polo şi pantaloni kaki în fiecare zi. "M-am alăturat doar ca să îl oftic pe taică-meu, dar asta nu a mers cum am sperat."
"Ai putea să-ţi iei un apartament de unul singur." Sugerez. În niciun caz nu mă mut cu el atât de devreme.
"Da, dar nu ar mai fi aşa distractiv." Rânjeşte şi mişcă din sprâncene la mine.
"Am putea să ne distrăm în continuare." Îl tachinez. Zâmbetul lui păcătos creşte, iar mâinile lui se mută pe fundul meu, strângându-l.
"Harry!" Îl cert jucăuş.
Uşa se deschide, iar respiraţia mea se opreşte. Sunt uşurată atunci când Steph şi Tristan intră în cameră. Pentru o secundă, am crezut că s-a întors mama ca să ţipe din nou la mine.
"Ce am ratat? Sunt destul de sigură că am văzut-o pe mama ta trecând pe lângă mine şi m-a împins." Spune, iar eu nu pot să mă abţin să nu râd.
