Capitolul 27

1.2K 78 0
                                    


Rămân tăcută în timp ce Harry continuă să meargă pe drumul pietrificat. Închide în sfârşit muzica, astfel încât singurul zgomot pe care îl pot auzi e piatra strivită sub cauciucuri. Suntem în mijlocul pustiului. Sunt emoţionată acum. Suntem singuri, chiar singuri. Nu sunt maşini, clădiri, nimic.

"Nu-ţi fă griji, nu te-am adus aici să te omor." Glumeşte, iar eu înghit în sec. Mai mult mi-e frică de ce aş putea face eu când rămân singură cu el, decât dacă ar încerca să mă omoare.

Continuă să conducă încă o milă şi în sfârşit opreşte maşina. Mă uit afară şi nu văd nimic altceva decât iarbă şi copaci. Cu siguranţă e drăguţ şi liniştit aici. Flori galbene împânzesc pământul, iar briza e caldă. Dar de ce m-a adus aici? "Ce o să facem aici?" Îl întreb în timp ce ies din maşină.

"Avem puţin de mers pe jos, mai întâi." Mă informează, iar eu oftez. Deci m-a scos ca să facem sport? Trebuie să fi observat expresia mea amară pentru că îmi spune: "Nu prea mult de mers." Începe să meargă pe o potecă unde iarba e culcată, aproape ca o urmă pe care s-a mai călcat.

Rămânem amândoi tăcuţi pe parcursul plimbării, cu excepţia câtorva remarci vulgare ale lui Harry despre faptul că sunt prea lentă. Îl ignor şi admir împrejurimile. Încep să înţeleg de ce îi place locul ăsta aparent întâmplător; e atât de liniştit. Aş putea rămâne veşnic aici, atâta timp cât am o carte cu mine. El se abate de la cărare şi intră în pădure. Sunt puţin suspicioasă, dar îl urmez. Câteva minute mai târziu, ieşim din pădure la un izvor, sau poate un râu. Nu am idee unde suntem, dar izvorul e destul de mare şi pare destul de adânc.

Harry nu spune nimic în timp ce îşi trage tricoul peste cap şi se apleacă să-şi descalţe cizmele negre murdare. "De ce te dezbraci?" Îl întreb şi mă uit la izvor. O, nu. "O să înoţi? În aia?" Spun şi arăt spre apă.

"Da, o fac mereu.Şi tu o s-o faci." Îşi descheie pantalonii şi trebuie să mă forţez să nu mă holbez la felul în care muşchii de pe spatele lui se mişcă atunci când se apleacă să-şi tragă pantalonii.

"Nu înot în aia." Nu m-ar deranja să înot, dar nu o s-o fac într-un izvor întâmplător din mijlocul pustietăţii.

"Şi de ce, mă rog? E destul de curată încât ii poţi vedea fundul."

"Şi? Probabil sunt peşti sau Dumnezeu ştie ce acolo." Realizez cât de ridicol sună, dar nu îmi pasă. "În plus, nu mi-ai zis că venim să înotăm, deci nu am în ce să înot." Nu poate să mă contrazică aici.

"Nu porţi sutien şi chiloţi?" Rânjeşte, iar eu îmi deschid gura larg la el. Deci a crezut că o să vin aici şi o să-mi dau jos toate hainele ca să înot cu el? Stomacul meu se agită la gândul că aş putea fi dezbrăcată în apă, cu Harry. Ce îmi face? Nu am avut niciodată astfel de gânduri despre el.

"Nu înot în sutien şi chiloţi, ciudatule." Spun şi mă aşez pe iarba moale. "Doar o să privesc." Îi spun, iar el se încruntă. Acum e doar în boxeri, materialul negru fiind strâmt pe corpul lui. Asta e a doua oară când îl văd doar în boxeri şi arata chiar mai bine de data asta.

"O să ratezi toată distracţia." Spune şi sare în apă. Îmi menţin privirea spre iarbă în timp ce smulg nişte fire, jucându-mă cu ele. "Apa e caldă, Tess." Strigă Harry din izvor. Din locul meu de pe iarbă, pot vedea picăturile de apa scurgându-se din părul său, care acum e negru. El zâmbeşte şi îşi dă părul ud pe spate, ştergându-şi faţa cu o mână.

Pentru un moment, îmi doresc să fi fost altcineva, cineva mai curajos, ca Steph. Dacă eram Steph, m-aş fi dezbrăcat şi aş fi sărit în apa caldă cu Harry. L-aş stropi şi m-aş urca sus pe mal doar ca să sar înapoi în apă. Aş fi amuzantă şi lipsită de griji. Dar eu nu sunt Steph, eu sunt Tessa.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum