Harry pleacă la scurt timp după ce domnul Vance şi cu el se contrazic cu privire la un meci de fotbal. Îmi cer scuze de la el pentru că am avut un vizitator, dar el mă ignoră, spunându-mi că Harry e ca o rudă şi că e binevenit oricând. Imagini cu mine şi cu Harry făcând dragoste pe biroul meu îmi acaparează imaginaţia, iar domnul Vance trebuie să repete de trei ori ceea ce a zis înainte să mă întorc la realitate.
Mă întorc la cititul manuscrisului. Mă simt atât de absorbită încât nu realizez că e trecut de ora cinci atunci când verific din nou ceasul. Am întârziat cu o oră peste plecare şi am ratat un apel de la Harry. Când ajung la maşină, îl sun înapoi, dar nu îmi răspunde. Atunci când ajung în cameră, sunt surprinsă să o văd pe Steph pe patul ei. Aproape ca am uitat că locuieşte şi ea aici. Nu e niciodată aici.
"Nu ne-am văzut de mult timp." Glumesc şi îmi pun geanta jos înainte să mă descalţ.
"Da..." Spune şi suspina.
"Eşti bine? Ce s-a întâmplat?" Mă aşez pe pat cu ea.
"Cred că eu şi Tristan ne-am despărţit." Suspină. E o privelişte ciudată să o văd pe Steph plângând. De obicei, ea e atât de puternică şi impertinentă.
"De ce? Cum adică crezi?" O întreb şi îmi pun mâna pe spatele ei ca să o consolez.
"Păi, ne-am certat, iar eu m-am despărţit de el, dar nu am vorbit serios. Nu ştiu de ce am făcut-o. Eram doar nervoasă că stătea cu ea şi ştiu cum e ea."
"Cine?" Întreb, deşi cumva ştiu despre cine vorbeşte.
"Molly. Trebuia să o vezi cum flirta cu el şi cum îi asculta fiecare cuvânt."
"Dar ea ştie că voi doi sunteţi împreună. Nu e prietena ta?"
"Nu îi pasă de asta. Va face orice să primească atenţie masculină." Spune şi îşi şterge ochii. Antipatia mea deja puternică pentru Molly a crescut şi mai mult privind-o pe Steph plângând.
"Nu cred că Tristan e interesat de ea. Am văzut cum te priveşte. Chiar tine la tine. Cred că ar trebui să îl suni şi să îţi ceri scuze." Sugerez.
"Dacă e cu ea?"
"Nu e." O asigur. Chiar nu îl văd pe Tristan alergând la şarpele cu păr roz.
"De unde ştii? Câteodată crezi că ştii o persoană, dar nu e aşa." Spune şi se uită în ochii mei. "H..." E întreruptă de uşa care se deschide.
"Hei..." Spune Harry in timp ce pricepe scena din faţa lui. "Mm... ar trebui să revin mai târziu?" Îşi schimbă locul, stânjenit. Harry nu e genul care să consoleze o fată care plânge. Prietenă sau nu.
"Nu, o să mă duc să îl găsesc pe Tristan şi o să încerc să-mi cer scuze." Se ridică. "Mulţumesc, Tessa." Mă îmbrăţişează şi se uită la Harry. Ei fac schimb de priviri ciudate înainte să iasă pe uşă.
"Ţi-e foame?" Mă întreabă după ce mă săruta.
"Da, de fapt chiar îmi e." Îi spun. Ar trebui să fac nişte teme pentru cursurile la care încă asist, dar oricum sunt înainte. Chiar nu am idee cum sau când lucrează Harry de fapt.
"Mă gândeam că, după ce mergem să mâncăm ceva, am putea să ii sunăm pe Karen sau pe Liam şi să vedem ce ar trebui să port la... ştii tu. La nuntă." Menţionarea numelui lui Liam îmi înţeapă inima. Nu am vorbit cu el de câteva zile şi mi-e dor de el. Vreau să îi spun despre stagiul meu şi poate chiar şi despre Harry şi cu mine. Nu m-am decis încă, dar tot vreau să vorbesc cu el.
"Da, o să-l sun pe Liam. Sunt entuziasmată pentru nuntă." Îi spun. Trebui să îmi iau ceva să port şi pentru nuntă.
"Da, şi eu. Sunt atât de încântat. Aş putea fi mai entuziasmat?" Îşi dă ochii peste cap, iar eu încep să râd.
