Îi ignor insulta şi o aştept pe următoarea. Tipic lui Harry, el nu iroseşte timpul.
"Doar ca să ştii, nu o să vin să te iau înapoi." Adaugă, iar eu dau din cap. Nu vreau să ajung la cina tatălui lui Harry într-o dispoziţie posacă.
"M-ai auzit?"
"Da, te-am auzit. Nici nu m-am aşteptat s-o faci." Oftez şi îmi sprijin capul de geam. Ştiu că faptul că nu vreau să mă cert cu el îl enervează şi mai tare, dar nu îmi pasă.
"De ce nu vorbeşti?" Vocea lui răsună prea tare în spaţiul mic din maşină.
"Pentru că eşti într-o pasă proastă dintr-un motiv necunoscut mie şi nu am chef să mă cert cu tine."
"Dintr-un motiv necunoscut ţie? Serios?" Mormăie.
"Cat mai durează până ajungem acolo?" Îi ignor complet întrebarea.
"La naiba, Tessa! De ce trebuie să fii mereu atât de dificilă?"
"Tu eşti cel dificil. Doar încerci să te cerţi cu mine, iar eu nu îţi dau apă la moară. Am terminat-o cu rahatul ăsta de du-te-vino cu tine. Acum ori o să te porţi frumos cu mine, ori nu o să-ţi vorbesc." Îi spun şi vorbesc serios.
"Nu fac asta."
"Ba da. Nu ai niciun motiv să fii supărat pe mine şi, totuşi, uite cum mă insulţi şi îţi baţi joc de mine. Tot ce fac e să încerc să arăt decent pentru cina cu familia ta, pe care tu ai refuzat-o." Respir.
"Nu îmi băteam joc de felul în care arăţi, eu... Nu ştiu... dar mă enervează al naibii de mult că te duci." Recunoaşte, iar eu îmi doresc cu disperare să mă întind şi să îl ating, chiar şi numai să-i mângâi braţul. Dacă Harry ar fi un tip obişnuit, aş putea să o fac.
"Atunci de ce te-ai oferit să mă aduci? Ai venit până în camera mea şi te-ai oferit, de ce?"
"Nu ştiu, Tessa, poate ca să te văd." Vocea lui e joasă. E o simplă confesiune, dar cuvintele mă răscolesc.
"Nu juca jocuri cu mine, Harry." Îl avertizez.
"Nu o fac. Putem vorbi? Adică să vorbim cu adevărat?"
"Acum? Nu putem s-o facem după cină? Nu vreau să întârzii." Îi spun. Nu că mi-ar păsa prea mult că întârzii, dar încă nu sunt pregătită de o discuţie cu Harry. Nu ştiu despre ce vrea să vorbească şi nu ştiu dacă vreau să o fac.
De fapt, vreau, dar ştiu că nu ar trebui. Normal că vreau să ştiu, dar nu cred că se va termina bine.
"Voi fi ocupat după cină."
"Ei bine, Harry, e evident că petrecerea ta e mai importantă decât discuţia cu mine, deci las-o baltă. Oricum nu vreau să ştiu ce ai de spus." Urăsc faptul că am sentimente pentru Harry, iar lui nici măcar nu îi pasă încât să-şi facă timp pentru 'discuţia' asta cu mine.
"Nu e faza că e mai importantă... doar că vreau să vorbesc cu tine acum." Recunosc strada şi casele imense. Suntem aproape.
"Ei bine, eu am planuri pentru cină la care tu ai refuzat să mi te alături." Îmi dau ochii peste cap. Devin din ce în ce mai protestatară cu Harry pe zi ce trece şi mă bucur. Nu mă mai intimidează atât de mult ca înainte.
"Acele planuri se întâmplă să-l includă pe tatăl meu cu care eu nu vorbesc şi a cărui casă tocmai ce am vandalizat-o săptămâna trecută." Îmi aminteşte, iar maşina se opreşte. Casa e şi mai frumoasă ziua.
"Ei bine, aş sta să pălăvrăgim, dar am o întâlnire." Zâmbesc, iar maxilarul lui se încleştează.
Ies din maşină şi mă îndrept spre scările de la intrare. În lumina serii, pot remarca viţa de vie de pe margine din faţa casei şi florile micuţe albe unind viţele. Aud portiera maşinii lui Harry închizându-se, urmată de paşii cizmelor lui greoaie pe trotuar. Mă întorc să îl văd la câţiva paşi în spatele meu.
