Mă întorc în cameră şi sper că Harry a plecat. Nici măcar nu pot să mă uit la el. Dar, fiind persoana dezgustătoare care e, îl găsesc pe patul meu atunci când mă întorc. Imagini cu mine luând lampa şi aruncandu-i-o în cap îmi inundă mintea, dar nu am energia necesară să mă cert cu el.
"Nu am de gând să-mi cer scuze." Îmi spune Harry în timp ce trec pe lângă el către patul lui Steph. Nu am de gând să stau pe acelaşi pat cu el.
"Ştiu că nu ai de gând s-o faci." Spun şi mă întind pe spate.
Nu o să-l las să mă atragă iar într-o ceartă şi nu m-am aşteptat vreodată să îşi ceară scuze. Îl cunosc destul de bine acum. Ei bine, de fapt, nu-l cunosc deloc. Aseară credeam că e doar cu un băiat furios, al cărui tată l-a părăsit, iar el păstra ranchiuna, folosind singura emoţie pe care o avea pentru a-i îndepărta pe oameni din jurul lui. Azi dimineaţă am aflat că e pur si simplu o persoană teribilă şi odioasă. Nu e nimic bun la Harry. De fiecare dată când cred că găsesc ceva, se întâmplă doar pentru că asta voia el să mă facă să cred.
"Trebuia să afle." Îmi spune, iar eu îmi muşc buza pentru a preveni lacrimile care ameninţă să curgă. Rămân tăcută până când îl aud pe Harry ridicându-se şi mutându-se lângă mine.
"Doar pleacă, Harry!" Când mă uit în sus, el e deasupra mea.Se aşează pe pat şi eu tresar.
"Trebuia să afle." Îmi repetă, iar furia fierbe în mine. Ştiu că face asta intenţionat, doar ca să o scoată la suprafaţă.
"De ce, Harry? De ce trebuia să afle? Cum ar putea fi faptul că l-am rănit un lucru bun? Nu te-ar fi afectat cu nimic dacă el nu afla. Ai fi putut să-ţi continui ziua fără să îi spui. Nu ai avut niciun drept să îi faci asta lui, sau mie." Simt cum lacrimile apar din nou, dar de data asta nu le pot opri.
"Eu aş fi vrut să ştiu dacă aş fi fost în locul lui." Îmi spune, vocea lui fiind controlată şi rece.
"Nu eşti în locul lui, totuşi. Şi nu vei fi niciodată. Am fost destul de proastă încât să cred că poţi fi ceva măcar aproape de ce e el. Şi de când îţi pasă ţie ce e corect?"
"Nu îndrăzni să mă compari cu el!" Se răsteşte. Urăsc faptul că alege doar una dintre declaraţiile mele ca să răspundă. Se ridică şi se apropie de mine, dar eu mă îndepărtez, păstrând o distanţă de cel puţin doi metri între noi.
"Nu există comparaţie. Nu ai înţeles asta până acum? Tu eşti un nesimţit crud şi dezgustător căruia nu-i pasă de nimeni decât de el însuşi, iar el mă iubeşte. E dispus să îmi ierte greşelile. Greşelile mele oribile." Adaug.
Harry face un pas înapoi ca şi cum ar fi fost împins.
"Să te ierte?"
"Da, o să mă ierte pentru asta. Ştiu că o va face. Pentru că mă iubeşte, aşa că planul tău de a-l face să se despartă de mine ca să poţi tu să stai şi să râzi nu a funcţionat. Acum ieşi afară din camera mea!"
"Nu asta am vrut să... Eu..." Începe să spună, dar îl opresc. Mi-am irosit deja destul timp cu el.
"Ieşi afară! Ştiu că probabil îţi gândeşti următoarea mişcare împotriva mea, dar ghici ce, Harry? Nu o să mai funcţioneze. Acum ieşi dracului afară din camera mea!" Sunt surprinsă de cuvintele mele aspre, dar nu mă simt prost să le folosesc împotriva lui Harry.
"Nu aveam de gând să fac asta, Tess. M-am gândit că, după noaptea trecută... Nu ştiu, m-am gândit că eu şi cu tine..." Pare pierdut în cuvinte, ceea ce e o premieră. O parte din mine, o parte uriaşă din mine, moare de curiozitate să ştie ce vrea să spună, dar aşa m-am băgat în chestia asta de prima dată. Îmi foloseşte curiozitatea împotriva mea. Totul e un joc pentru el. Îmi şterg furioasă ochii. Sunt fericită că nu m-am machiat ieri.
"Nu te aştepţi să cred asta, nu? Că simţi altceva pentru mine fată de ce simţeai înainte?" Trebuie să mă opresc şi el trebuie să plece înainte să mă afecteze mai mult.
"Normal că da, Tessa. Tu mă faci să mă simt atât de..."
"Nu! Nu vreau să aud, Harry! Ştiu că minţi şi că ăsta e modul tău bolnav de a te distra. Mă faci să cred că tu chiar ai putea să simţi pentru mine ceea ce simt eu pentru tine, apoi tu aprinzi lumina. Ştiu cum funcţionează de acum şi nu o să o mai fac."
"Ceea ce simţi tu pentru mine? Vrei să spui că tu... Tu ai sentimente pentru mine?" Ochii lui strălucesc cu ceva ce seamănă a speranţă. E un actor mai bun decât am crezut.
Ştie că da, trebuie să ştie. Ce alt motiv aş avea să mă tot învârt în cercul ăsta vicios dintre noi? Realizez că tocmai ce am recunoscut pentru mine însămi că am sentimente pentru Harry şi acum le-am pus pur şi simplu în faţa lui, oferindu-i acces uşor să le strivească. Mai rău decât a făcut-o deja.
"Pleacă, Harry. Nu o să te mai rog inca o dată. Dacă nu pleci, o să chem securitatea campusului." Îi spun şi vorbesc serios. Încep să simt ca pereţii pe care i-am ridicat sunt uşor dărâmaţi de felul în care se uită Harry la mine, dar nu pot lăsa să se întâmple asta.
"Tess, te rog, răspunde-mi." Mă imploră.
"Nu-mi spune Tess, numele ăla e rezervat doar pentru prieteni şi familie, oameni cărora chiar le pasă de mine. Acum pleacă!" Ţip, mult mai tare decât am plănuit. Am nevoie ca el să iasă şi să se îndepărteze de mine. Urăsc atunci când îmi spune Theresa, dar urăsc şi mai mult atunci când îmi spune Tess. E ceva în felul în care se mişcă buzele lui atunci când o spune, ceea ce o face să sune atât de intim, atât de încântător. La naiba, Tessa! Doar opreşte-te!
"Te rog, am nevoie să ştiu dacă tu..."
"Ce săptămână lungă, sunt epuizată!" Spune Steph în timp ce intră în cameră. Ochii ei se îngustează privindu-l pe Harry, de îndată ce îmi observă obrajii pătaţi de lacrimi.
"Ce se întâmplă? Ce ai făcut?!" Ţipă la Harry. "Unde e Noah?" Întreabă şi se uită la mine.
"A plecat, la fel cum o face şi Harry acum." Îi spun.
"Tessa..." Începe Harry.
"Steph, fă-l, te rog, să plece." O implor, iar ea aprobă din cap. Gura lui Harry se deschide, enervat de faptul că o folosesc pe Steph împotriva lui. Crezuse că m-a prins din nou în capcană.
"Harry, să mergem." Îi spune şi îi apucă umărul, trăgându-l spre uşă. Refuz să mă uit la el. Mă holbez la perete până când aud uşa închizându-se. Le aud imediat vocile pe hol.
"Ce naiba, Harry? Ţi-am zis să stai departe de ea, e colega mea de cameră şi nu e ca celelalte fete cu care îţi faci tu de cap. E inocentă şi, sincer, e prea bună pentru tine." Îi spune. Sunt mulţumită şi surprinsă de felul în care îmi ia apărarea.
Asta tot nu alină durerea din pieptul meu. Inima mă doare, la propriu. Am crezut că a fost frântă după ziua pe care am petrecut-o singură cu Harry săptămâna trecută, dar aia nu a fost nimic în comparaţie cu ce simt acum. Urăsc să recunosc, dar ştiu că faptul că am petrecut noaptea cu Harry aseară mi-a întărit sentimentele pentru el, făcându-le mult mai puternice decât erau deja. Să-l aud râzând în timp ce mă gâdilea, felul în care m-a sărutat uşor pe buze, braţele lui tatuate înconjurându-mă şi modul în care ochii lui au clipit şi s-au închis atunci când mi-am trecut degetele peste pielea lui; toate astea m-au făcut să mă îndrăgostesc şi mai tare de el. Momentele acelea intime dintre noi care m-au făcut să îmi pese atât de mult de el, au făcut în acelaşi timp să mă doară şi mai tare.Pe deasupra, l-am rănit pe Noah într-un mod în care pot doar să mă rog să mă ierte.
"Nu e aşa." Accentul lui e pronunţat, iar vocea furioasă.
"Rahat, Harry. Te cunosc. Găseşte-ţi pe altcineva cu care să îţi faci de cap, sunt o grămadă de alte fete. Ea nu e genul de faţă de care ai tu nevoie. Ea are iubit şi e prea sensibilă ca să fiţi doar prieteni cu beneficii."
Nu-mi place s-o aud spunând că sunt prea sensibilă, dar cred că are dreptate. Nu am făcut nimic altceva decât să plâng de când l-am cunoscut pe Harry, iar acum a încercat să îmi distrugă relaţia cu Noah. Nu pot nici să fiu prietenă cu beneficii, indiferent de felul în care mă face să mă simt. Mă respect mai mult de atât şi sunt mult prea emotivă.
"Bine. O să stau departe de ea. Dar nu o mai adu acasă la mine la petreceri. Vorbesc serios, nu vreau s-o mai văd şi, dacă o fac, o s-o distrug." Se răsteşte şi o aud pe Steph prinzând mânerul uşii.
