Când mă întorc la maşina mea după cea mai bună primă zi posibilă, îl sun pe Harry, dar nu îmi răspunde. Vreau să îi spun cât de grozavă a fost dimineaţa mea şi să-l întreb de ce nu mi-a spus că are o slujbă şi ca a lucrat la Vance.
Până când ajung în campus e doar ora unu. Practic am toată ziua la dispoziţie să stau degeaba. M-aş putea duce la cursuri, dar deja primesc credite pentru ele şi se presupunea că ar fi trebuit să termin stagiul la cinci. Sfârşesc prin a mă duce la mall şi plimbându-mă prin jur. După ce am intrat şi am ieşit din aproape fiecare magazin, intru la Nordstorm. Bănuiesc că mi-ar prinde bine nişte ţinute în plus pentru stagiu. Amintirea cu Harry şi cu mine în oglindă îmi trece prin minte. Mi-ar prinde bine şi nişte lenjerie nouă. Lenjeria mea e atât de banală şi o am de ceva vreme. Pe Harry nu pare să îl deranjeze, dar mi-ar plăcea să îi văd faţă dacă îmi dau tricoul jos şi am un sutien care nu e alb sau negru simplu. Caut prin umeraşe şi găsesc câteva seturi de lenjerie. Preferatul meu e cel roz închis, în întregime din dantelă. Numai luându-l de pe umeraş roşesc, dar chiar îmi place. O femeie cu părul cârlionţat şi mult prea mult ruj roşu vine spre mine să mă ajute.
"Uite, ce zici de asta?" Spune şi îmi arată ceva ce seamănă cu un smoc de aţe roz aprins pe un umeraş.
"Mm... nu e chiar stilul meu." Îi spun şi mă uit în pământ.
"Să înţeleg că preferi lenjeria completă?" Mă întreabă. De ce trebuie să discute despre preferinţele mele în legătură cu lenjeria intimă? Nu ar putea fie mai umilitor de atât.
"Ar trebui să încerci stilul 'short boy', e sexy fără a fi prea sexy." Spune şi îmi arată un set de aceeaşi culoare roz deschis pe care îl ţin eu în mână, doar că partea inferioară e diferită. Boxeri. Nu mi-a păsat prea mult cum arată chiloţii mei, pentru că nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Cine ştia că asta va fi atât de umilitor şi complicat?
"Bine." Cedez, iar ea îmi mai aduce câteva seturi, toate albe, negre şi roşii. Roşul e puţin şocant pentru mine, dar trebuie să recunosc că e intrigant. Albul şi negrul arată chiar mai exotice decât alegerile mele obişnuite pentru că sunt din dantelă.
"Doar probează-le. Toate au exact acelaşi stil." Îmi zâmbeşte. Aprob din cap şi le iau, sperând că, dacă mă îndepărtez de ea, nu o să vină după mine. Sunt uşurată că nu o face. Găsesc şi câteva rochii şi o pereche confortabilă de pantofi. Trebuie să o rog pe casieră să îmi repete de trei ori totalul înainte să plătesc în sfârşit. Lenjeria de lux e mult mai scumpă decât credeam. Ar fi bine să îi placă lui Harry.
Când mă întorc în camera mea, Steph nu e acolo, şi nu am auzit nimic de la Harry, aşa că mă decid să trag un pui de somn. Hainele mele noi sunt puse deoparte, iar eu sting lumina.
Mă trezesc cu telefonul sunând. E o sonerie nefamiliară. Harry. Mă rostogolesc şi îmi deschid ochii. După cum am zis, Harry stă pe scaun, cu picioarele ridicate pe dulapul lui Steph.
"Dormi bine?" Mă întreabă zâmbind.
"Da, de fapt. Cum ai intrat aici?" Îmi frec ochii.
"Mi-am luat cheia înapoi de la Steph." Îmi răspunde.
"O. De când eşti aici?"
"Aproape 30 de minute. Cum a fost ziua ta la Vance? Nu credeam că te-ai întors deja, e abia şase. Dar iată-te aici inconştientă, sforăind, deci probabil ai avut o zi lungă." Râde.
Mă sprijin în cot şi mă uit la el. "A fost grozav. Am primit propriul meu birou, nu pot să cred. Am o masă şi un raft pentru cărţi. Şi numele meu e pe perete, e minunat. O să fac mult mai mulţi bani decât credeam şi o să citesc manuscrise, cât de perfect e? Mi-e teamă doar ca o să stric asta cumva pentru că e atât de perfect. Ştii?" Bâigui.
"Uau, Vance trebuie să te placă." Îşi ridică o sprânceană. "Dar te vei descurca, nu-ţi fă griji."
"A spus că ai lucrat acolo." Îi spun.
"Bineînţeles că ţi-a spus."
"De ce nu mi-ai spus? Sau că ai o slujbă acum? Când ai tu timp să lucrezi?"
"Ai mereu atât de multe întrebări." Îşi trece mâinile prin păr.
"Dar o să-ţi răspund la ele." Adaugă. "Nu ţi-am spus pentru că, ei bine, nu ştiu de ce de fapt. Şi îmi fac timp să lucrez. Oricând nu sunt cu tine, îmi fac timp."
"Aa, domnul Vance a spus că vrea să lucrezi din nou pentru el." Mă aşez cu picioarele încrucişate cu faţa spre el.
"Sunt sigur că vrea, dar nu, mulţumesc. Câştig de trei ori mai mult decât acolo şi muncesc şi mai puţin." Se laudă, iar eu îmi dau ochii peste cap.
"Spune-mi despre slujba ta. Ce faci mai exact?"
"Citesc manuscrise, le editez. Acelaşi lucru pe care îl vei face tu, dar mai detaliat." Ridică din umeri.
"O, îţi place?"
"Da, Tessa. Îmi place." Tonul lui e puţin aspru.
"Asta-i bine. Vrei să lucrezi la Portland Independent când vei absolvi?"
"Nu ştiu ce vreau să fac." Îşi dă ochii peste cap.
"Am spus ceva?" Îl întreb.
"Nu, doar că pui mereu prea multe întrebări."
"Ce?" E sarcastic sau serios?
"Nu trebuie să ştii fiecare detaliu din viaţa mea." Se răsteşte.
"Doar făceam conversaţie, având o discuţie obişnuită despre ceea ce lucrezi." Mă apăr. "Astea sunt lucruri normale despre care ar trebui să putem discuta. Îmi pare foarte rău că mă interesează viaţa ta de zi cu zi."
El nu spune nimic. Care naiba e problema lui? Am avut o zi minunată şi ultimul lucru pe care mi-l doresc e să mă cert cu el. Îmi orientez atenţia spre tavan şi rămân şi eu tăcută. Sunt 95 de lambriuri pe tavanul meu şi sunt ţintuite de 40 de cuie.
"Trebuie să fac un duş." Spun în final.
"Du-te atunci." Se înfurie.
Îmi dau ochii peste cap şi îmi iau geanta de toaletă. "Ştii, am crezut că am trecut se asta, faza cu tu fiind un nesimţit fără niciun motiv?" Spun şi ies din cameră.
Nu mă grăbesc la duş, epilându-mi şi reepilându-mi picioarele pentru rochia pe care mi-am cumpărat-o pentru mâine şi pentru adevărata mea prima zi la Vance. Sunt mai mult decât emoţionată, dar nerăbdarea îmi acaparează emoţiile. Chiar mi-aş dori ca Harry să nu fi fost atât de grosolan. Tot ce am făcut a fost să îl întreb despre slujba despre care nu mi-a spus. Ar trebui să pot vorbi cu el despre asta. Mă simt de parcă sunt atâtea lucruri despre el pe care nu le ştiu şi asta mă face să mă simt foarte inconfortabil.
Când mă întorc, camera e goală.
