După câteva minute de linişte, Harry vorbeşte în sfârşit. "Pot să te întreb ceva?"
Expresia de pe faţa lui îmi spune că ar trebui să spun nu, dar nu pot să mă abţin să nu spun: "Sigur.".
"Ce vrei să faci după facultate?" Mă întreabă, iar eu râd. Ăsta e ultimul lucru care am crezut că o să mă întrebe. Am presupus că o să mă întrebe de ce sunt virgină sau de ce nu beau.
"Păi, vreau să fiu autor sau editor, ce o fi." Probabil nu ar trebui să fi fost atât de sinceră cu el, doar o să râdă de mine. Simţindu-mă curajoasă, îl întreb acelaşi lucru, făcându-l să-şi dea ochii peste cap, dar fără să răspundă. "Alea sunt cărţile tale?" Îl întreb, deşi probabil nu-mi va oferi răspunsul.
"Sunt." Murmură.
"Care e preferata ta?"
"Nu am o preferată."
Oftez şi încep să mă joc cu franjurile de pe blugii mei. Nu ar trebui să aibă deja franjuri, sunt noi, dar o să-mi fac griji mai târziu pentru asta. "Domnul Rogers ştie că iar eşti la o petrecere?" Rânjeşte.
"Domnul Rogers?" Nu înţeleg.
"Iubitul tău. E cel mai mare cap pătrat pe care l-am văzut."
"Nu vorbi aşa despre el, e... El e... de treabă." Mă bâlbâi. Harry râde, iar eu mă ridic. Nu-l cunoaşte deloc pe Noah. "Ai putea doar să visezi că poţi fi la fel de treabă ca el." Pufnesc.
"De treabă? Astea sunt primele cuvinte care îţi vin în minte atunci când vorbeşti despre iubitul tău? De treabă e un eufemism pentru plictisitor."
"Nu e plictisitor, nu-l cunoşti."
"Ştiu că e plictisitor. Mi-am dat seama după cardiganul lui şi după mocasini." Harry îşi dă capul pe spate râzând, iar eu nu pot să-I ignor gropiţele.
"Nu poartă mocasini." Spun şi îmi acopăr gura ca să nu râd cu el pe seama iubitului meu. Iau apa şi mai beau puţin.
"Păi sunteţi împreună de doi ani şi nu te-a futut încă, aş zice că e un cap pătrat." Spune, iar eu scuip apa înapoi în pahar.
"M-ai auzit bine, Theresa." Zâmbeşte.
"Eşti un nesimţit, Harry!" Mârâi şi arunc jumătate din paharul de apă în faţa lui. Reacţia lui e exact aceea pe care o aşteptam. Şocat complet, îşi şterge excesul de apă de pe faţă cu mâinile lui mari, în timp ce eu ies din cameră. E atât de enervant; decent într-o minut şi complet crud în celălalt. Îmi fac loc prin mulţime şi găsesc din nou bucătăria. Furia pe care o simt a depăşit sentimentul de greaţă şi tot ce îmi doresc e o altă băutură. Trebuie să-mi scot rânjetul cu gropiţe al lui Harry din cap. Zăresc părul negru al lui Zayn în mulţime şi mă duc înspre el. El stă lângă un băiat cu aspect şcolăresc simpatic, care se întâmplă să ţină în mână o sticlă de alcool.
"Hei, Tessa, asta e prietenul meu Louis." Spune Zayn, făcându-ne cunoştinţă. Louis îmi zâmbeşte, iar eu fac la fel. Louis trebuie să fi observat cum mă uit la sticlă, deoarece mi-o înmânează. "Vrei?" Mă întreabă, iar eu o iau. Arsura familiară se simte bine, îmi arde corpul şi momentan uit de Harry.
"Ai văzut-o pe Steph?" Îl întreb pe Zayn, iar el scutură din cap.
"Cred că ea şi Tristan au plecat." A plecat? Ce naiba? Ar trebui să-mi pese mai mult, dar vodca îmi denaturează judecata şi mă trezesc gândindu-mă ce cuplu drăguţ ar face Steph şi Tristan. Câteva băuturi mai târziu, mă simt grozav. Deci de asta beau oamenii tot timpul. Abia îmi amintesc când mi-am promis că nu mai beau niciodată, dar nu e aşa de rău.
15 minute mai târziu, Zayn şi Louis m-au făcut să râd atât de tare încât mă doare burta. Sunt o companie mult mai plăcută decât Harry. "Ştiţi, Harry e un adevărat măgar." Le spun şi amândoi râd.
"Da, e, uneori." Zayn aprobă şi îşi înfăşoară braţul în jurul meu. Vreau să mă eliberez, dar nu vreau să fac situaţia să pară stânjenitoare, deoarece ştiu că gestul lui nu înseamnă nimic. Minutele se transformă în ore, iar eu nu i-am văzut pe Harry şi pe Steph. Mulţimea începe să se calmeze, iar eu încep să mă simt obosită. Mă demoralizează faptul că nu am cum să ajung înapoi în cămin.
"Autobuzele circulă toată noaptea?" Articulez prost. Zayn ridică din umeri şi spune că nu ştie. "Mă întorc imediat." Le spun şi mă ridic. Încă o dată, efectul produs de vodcă mă loveşte. "Ah, exact pe cine voiam să văd!" Mârâi în timp ce buclele lui Harry apar în faţa mea.
"Tu şi Zayn, da?" Vocea lui Harry e plină de o emoţie pe care nu ştiu unde s-o încadrez.
"Eşti atât de insuportabil! Încerc să aflu despre autobuz." Trec pe lângă e, iar el îmi apucă braţul. Nu are limite. "Dă-mi drumul, Harry!" Caut un alt pahar pe care să i-l arunc în faţă.
"Relaxează-te... e 3 dimineaţa. Nu e niciun autobuz. Eşti blocată aici din nou." Zâmbetul lui e atât de batjocoritor încât mă face să vreau să-l plesnesc. "Doar dacă vrei să te duci acasă cu Zayn." Îi dă drumul braţului meu, iar eu mă întorc la canapea cu Zayn şi Louis. Sper ca aceeaşi cameră de săptămâna trecută să fie goală. O să aflu în curând. Îi spun lui Zayn despre planul meu şi el se oferă să mă conducă sus.
