Capitolul 67

1.1K 66 0
                                    


Iau autobuzul până în centrul oraşului unde ştiu că sunt loturi de maşini. Am vrut să aştept şi să mă duc mai departe de campus, dar nu mai rezist încă o zi fără să am maşina mea. Vânzătorul e un tip dubios şi miroase a ţigări vechi, dar nu mai pot face pretenţii. După o oră de negocieri, îi scriu un cec ca să îi plătesc, iar el îmi dă cheile unei Corolla 2010 decente. Vopseaua albă e zgâriată în câteva locuri, dar am reuşit să-l conving să scadă preţul suficient de mult încât am să trec asta cu vederea. O sun pe mama înainte să ies din parcare şi îi spun că mi-am luat o maşină. Desigur că îmi spune că trebuia să îmi iau o maşină mai mare şi îmi spune toate motivele pentru care ar fi trebuit să o fac. Mă uit o dată în oglindă şi tresar la vederea înfăţişării mele obosite. Arăt teribil, părul e încâlcit, ochii sunt umflaţi şi obrajii încă sunt pătaţi din cauza faptului că am plâns mai devreme.

Mă simt uimitor să îmi conduc propria maşină. Nu va mai trebui să depind de transportul public şi acum pot să mă duc singură la stagiu. Sper că faptul că am tăiat legăturile cu Harry nu îl va afecta. Nu cred că o va face, dar dacă se plictiseşte să mă facă doar să plâng şi face ceva să-l distrugă? Poate ar trebui să vorbesc cu Ken şi să încerc să îi explic că Harry şi cu mine nu mai suntem... împreună? El crede că suntem împreună, deci va trebui să inventez ceva în afară de: fiul tău e cea mai crudă persoană din lume şi e toxic pentru mine, aşa că nu pot să mai stau pe lângă el.

Deschid radioul şi îl dau mai tare decât aş face-o în mod obişnuit, dar are efectul de care am nevoie. Ignor faptul că fiecare melodie pare să îmi amintească de Harry. Înainte să mă îndrept spre campus, mă decid să îmi mai cumpăr nişte haine. E din ce în ce mai frig şi am nevoie de mai mulţi blugi. M-am săturat să port fuste lungi mereu. Sfârşesc prin a-mi cumpăra câteva ţinute noi pe care să le pot purta la Vance şi câteva perechi de blugi. Sunt mai strâmţi decât de obicei, dar arată bine pe mine. Îmi mai cumpăr şi câteva cardigane si tricouri simple cardigane. Steph nu e în cameră atunci când mă întorc, şi mă bucur. Chiar cred că va trebui să îmi schimb camera. Îmi place Steph, dar nu pot să continui să locuiesc cu ea dacă Harry e în preajmă. În funcţie de cât de mult voi câştiga din stagiu, poate voi putea să îmi iau propriul apartament şi să locuiesc în afara campusului. Ar fi ideal pentru mine. Mama şi-ar pierde cumpătul, dar nu depinde de ea.

Îmi împăturesc hainele noi şi pun câteva deoparte înainte să îmi iau geanta de toaletă şi să mă duc spre duşuri. Când mă întorc, Steph şi Zayn stau pe patul ei. Grozav.

"Te-a mai găsit Harry aseară?" Mă întreabă, iar eu aprob din cap.

"Deci aţi rezolvat totul?"

"Nu. Adică, da, cred. Am terminat-o cu el." Îi spun. Ochii ei se măresc. Probabil a presupus că mă va prinde din nou în ghearele lui.

"Păi, eu unul mă bucur." Zâmbeşte Zayn, iar Steph îl loveşte în braţ. Ii sună telefonul, iar ea se uită în jos.

"Tristan e aici. Trebuie să plecăm. Vrei să vii?" Mă întreabă.

"Nu, mulţumesc. Mi-am luat maşină azi." Îi spun, iar ea chiţăie.

"Serios?" Spune, iar eu aprob din cap. "Va trebui s-o văd când mă întorc." Spune şi se îndreaptă spre uşă.

Steph iese, dar Zayn zăboveşte în uşă.

"Tessa?" Vocea lui e fină ca şi catifeaua. Mă uit în sus, iar el îmi zâmbeşte.

"Te-ai gândit la întâlnirea noastră?" Mă întreabă, holbându-se în ochii mei.

"Eu..." Sunt pe cale să-l resping, dar de ce? E foarte atractiv şi pare dulce. Nu a profitat de mine când ar fi putut cu uşurinţă s-o facă. Ştiu că e o companie mai bună decât Harry. Sincer, oricine ar fi. "Sigur." Îi zâmbesc.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum