"Tessa!" Aud vocea mamei chemându-mă de jos. Oftez şi mă dau jos din patul meu micuţ, dar confortabil. În timp ce împăturesc cu atenţie cearşaful, nu mă grăbesc deoarece asta e ultima dimineaţă în care voi face acest lucru pentru lunile ce vor urma.
"Tessa!" Mă cheamă din nou.
"M-am trezit!" Strig înapoi. Sertarele se aud închizându-se şi deschizându-se jos, semn că pregăteşte frenetic micul dejun. Nodul din stomacul meu creşte odată cu fiecare pas spre baie, iar în momentul în care încep să fac duş, devine aproape insuportabil. Am petrecut ultimii câţiva ani anticipând emoţionată cum va fi în facultate. Mi-am petrecut weekend-urile învăţând şi pregătindu-mă pentru această zi, în timp ce semenii mei erau în oraş îmbătându-se, pierzând timpul şi distrugându-şi viitorul. În ziua în care a venit scrisoarea de admitere de la Washington State University am fost încântată; o aşteptasem, dar asta nu a alungat sentimentul de entuziasm. Mama a plâns aproape ore întregi şi trebuie să recunosc că eram destul de mândră de mine. Toată munca grea pe care am depus-o a dat în sfârşit roade. Mă gândisem odată să părăsesc Washington-ul când voi începe facultatea, dar eventual m-am răzgândit... Îmi place familiaritatea şi rutina, exact ca şi mamei mele.
Apa fierbinte îmi destinde muşchii încordaţi.De cât timp stau aici? Mă grăbesc să îmi spăl părul şi corpul, alunecând leneşă lama de ras peste pielea picioarelor pentru a îndepărta micile fire care au apărut în timpul weekend-ului.
În timp ce înfăşor prosopul în jurul corpului meu ud, mama îmi strigă numele din nou. O ignor. Ştiu că e emoţionată pentru prima mea zi de facultate, dar am plănuit ziua asta până la cel mai mic detaliu timp de luni întregi. Iubitul meu Noah trebuie să ajungă aici în curând pentru a ne însoţi pe mine şi pe mama. E cu o clasă în urma mea şi, pentru a suta oară, o cert pe mama sa în mintea mea pentru faptul că l-a dat pe Noah la grădiniţă cu un an mai târziu. Noah are 10 pe linie, este genial şi mi se va alătura la WSU anul viitor. Chiar mi-aş fi dorit să poată veni acum, având mai ales în vedere faptul că nu cunosc pe absolut nimeni în toată facultatea. Am nevoie doar de o colegă de cameră decentă, e singurul lucru pe care îl cer.
"Theresa!"
"Acum cobor, te rog nu mă mai chema iar!" Strig coborând scările.
Noah e aşezat la masă în faţa mamei, îmbrăcat într-un tricou polo albastru şi pantaloni kaki, ţinuta lui obişnuită. Părul lui blond e pieptănat şi perfect aranjat cu puţin gel.
"Hei, studento!" Îmi zâmbeşte afişând un zâmbet larg, perfect expus, în timp ce se ridică pentru a mă trage într-o îmbrăţişare strânsă.
"Hei!" Îi ofer un zâmbet la fel de larg şi îmi prind părul blond într-un coc de îndată ce mă eliberează din strânsoare.
"Scumpo, putem aştepta câteva minute până când îţi aranjezi părul." Spune mama încet, aruncându-mi priviri dezaprobatoare.
Mă îndrept spre oglinda din hol şi aprob; are dreptate. Părul meu trebuie să fie prezentabil astăzi şi ea cu siguranţă nu a ezitat să îmi amintească asta. Niciodată nu ezită.
"O să-ţi duc bagajele în maşină." Se oferă Noah şi ia cheile de pe masă.Cu un sărut rapid pe obrazul meu, dispare din cameră.
Fluturii din stomacul meu dansează în timp ce mă îndrept spre maşină. Cel puţin mai am două ore ca să-i fac să dispară. Nu am nicio idee cum va fi la facultate, oare îmi voi face prieteni?
