Titlul:
Recunosc că nu e cel mai clișeic titlu existent, dar nu mi se pare nici unic, ținând cont că are acel „te iubesc" în compoziție. Preferam să văd un titlu mai atrăgător pentru potențialii tău cititori, care să le stârnească curiozitate.
Coperta:
Ce ai tu nu este o copertă. Este o imagine peste care ai trântit cu un titlu și un autor. Pe deasupra, fontul nu este potrivit și nici mărimea. Coperta este mai importantă decât le-ar plăcea unora să recunoască, și pe Wattpad, dar și în viața reală, deoarece dacă nu ai o copertă frumoasă, sunt șanse mari să pierzi mulți cititori. Îți recomand să arunci un ochi prin cartea noastră de Premades, iar dacă nu găsești acolo, poți lăsa o comandă la Magazinul Grafic (volumul al patrulea).
Pe șa zisa copertă se regăsește și numele tău de autor, care țin să menționez că este total nepotrivit. Este o mare diferență între username și numele de autor. Dacă nu știi cum să îți alegi un pseudonim, avem un capitol întreg bazat pe acestă temă în cartea noastră „Ajutor printre cuvinte", regăsită pe profilul acestui grup.
Descrierea:
Descrierea este prea scurtă. Da, ne dăm seama că este vorba de o poveste de dragoste, dar este necesar să oferi un pic mai multe detalii, mai ales ținând cont că o parte din descrierea ta este un paragraf din lucrare. Legat de acel mic fragment extras din carte, aș fi preferat să fie corect, dacă tot ai ținut neapărat să îl pui. În primul rând, ai pus cratima în loc de linia de dialog. Între cele două este o diferență ca de la cer la pământ. Linia de dialog este folosită înainte de replicile personajelor, iar cratima leagă două părți de vorbire, așadar, cele doua având roluri opuse, nu ar trebui amestecate. În al doilea rând, cuvântul „aia" nu prea dă dovadă de mare seriozitate. „Aceea" ar suna mult mai bine.
Dacă stăm să analizăm dialogul în sine, nu prea are logică. Odată ce spui „Nu știu ce e aia relație" dai de înțeles că personajul nu a știut niciodată. Însă după următorul personaj zice „Dar ai știut", contrazicându-l. Apoi, băiatul îi dă dreptate spunând că „Și am uitat". Ultima lui replică se bate cap în cap cu prima, căci la început se presupunea că personajul nu știa cum e să ai o relație. Ceea ce vreau eu să îți subliniez este că exprimarea aceasta duce la confuzie. De exemplu, puteai spune „Nu mai știu ce este aceea o relație", ar fi sunat și mai bine și ai fi dat de înțeles exact ce trebuia, respectiv faptul că în trecut a mai avut relații.
Conținutul:
Mai ai câteva exprimări necugetate și în carte, cum ar fi „simțeam că nu se simte confortabil". Este o repetiție care nu sună bine și care ar putea fi înlocuită cu ceva mai melodios cu ușurintă: „realizam că nu se simte confortabil".
Din punct de vedere estetic, nu arată bine deloc. Am văzut că ai lăsat vreo două spații, ceea ce cu siguranță e un început, dar e insuficient. Trebuie să mai lași câteva spații ca textul să para mai aerisit.
Am văzut că ai început cu un prolog foarte scurt. Consider că acesta mai putea fi dezvoltat, mai ales că este și primul capitol propriu-zis al cărții tale, care le dă de înțeles cititorilor de ce carte s-au apucat să citească. De aceea, dacă prolog este foarte bun și îi impresionează, înseamnă că lucrarea are o bază solidă, iar de acolo poți continua cu următoarele capitole gândindu-te că ai început bine povestea.
Schimbi foarte des perspectivele de-a lungul capitolelor. E de înțeles, o dată, de două ori, de trei ori, dar tu în fiecare capitol schimbi, iar acest lucru poate duce la derutarea cititorului care tocmai se obișnuiește să citească din pielea cuiva, iar după câteva fragmente îi este schimbată brusc perspectiva. Țin să adaug și faptul că nu e necesar să pui acele bulinuțe între numele protagonistului și ar arăta mai elegant dacă le-ai scoate. Nici sublinierea numelui nu este necesară, dar am observat că îți place să o folosești, iar aceasta, în cazul de față, se poate utiliza fără probleme, pentru că până la urmă, nu strică să iasă un pic în evidență numele protagoniștilor atunci când schimbi din nou perspectiva. Astfel nu se încurcă nici cititorii.
Te folosești cam des de scrisul înclinat, deși nu e prea e cazul. Nu e nevoie să scoți tu în evidență anumite cuvinte pe care le consideri tu „cheie", deoarece cei care citesc își dau și singuri seama de importanța replicii. Cu acest font se scrie doar în anumite situații, de exemplu: viziuni, amintiri etc. Am observat și faptul că de multe ori cuvântul „ok" este scris cu majuscule, când ar trebui să fie scris normal și este adeseori folosit, deși ar fi mai de preferat să îl înlocuiești cu „bine".
Ghilimele în limba română se folosesc astfel: prima pereche jos, a doua sus („"). Dacă folosești ambele perechi sus înseamnă că le folosești pe cele englezești, dar lucrarea ta fiind în română, ar trebui să scrii cu ghilimele românești. De asemenea, nu se lasă trei liniuțe îndoite, ci trei steluțe, care trebuie puse în mijloc. Unoeri am întâlnit și erori de genul „în afară" scris legat, însă e necesar să știi că este mereu dezlegat! Ai mare grijă la acest gen de greșeli!
Cât despre idee, sunt elemente în această carte pe care le-am regăsit și în altele, cum ar fi personalitățile unora dintre personaje și partea cu teatrul. Totuși, e de apreciat faptul că ai introdus și lucruri originale, care îmbunătățesc lucrarea, cum ar fi poveștile părinților lui Lucas. Vorbind de Lucas, am văzut că ai decis ca numele lui de familie să fie Heather, dar Heather este un prenume, iar pe deasupra e de fată. Mi s-a părut o alegere bizară și în plus, nici nu prea se potrivește cu numele băiatului.
Nota: 2/5
Plata: follow permanent contului meu personal, SaraDoux și părerea ta sinceră, din care să reiasă că ai citit, la cartea mea, „Otrava din vene"
— Sara
