Titlul:
Este original, dar am impresia că nu este de ajuns. Pe Wattpad găsești o mulțime de titluri care conțin tot felul de combinații cu lumină și întuneric. Deja știm că este vorba de două persoane, una reprezintă întunericul și alta, lumina. Nu este cine știe ce. Plus că antiteza aceea cu ,,lumină" și ,,întuneric" nu îmi inspiră nimic metaforic. Platforma este saturată de aceste două cuvinte.
Coperta:
Nu este grozavă. Ai doar o poză cu două persoane în întuneric, înconjurate de niște lumini. Pentru că lucrarea se numește ,,Luminile întunericului", nu? Înțelegi ce vreau să spun? Coperta nu trebuie să fie neapărat ce este în titlu, la propriu.
Fontul nu este nici prost, da' nici bun; este undeva la mijloc. Cât despre numele de autor, nu sunt mulțumită deloc. În primul rând, numele de autor nu e în regulă să fie numele de utilizator. Dacă ai probleme în a-ți găsi un nume de utilizator potrivit, recomand să arunci un ochi peste cartea ,,Ajutor printre cuvinte", unde există un capitol special dedicat găsirii unui pseudonim. De asemenea, pentru copertă, poți arunca un ochi și peste magazinul grafic al acestui profil.
Descriere:
Primul paragraf al descrierii mi se pare inutil. Tu spui că lumina și întunericul sunt două lucruri total opuse. Adică este ceva evident. Nu văd vreun mesaj ascuns sau ceva de genul acolo. Spui așa: ,,Nu există nici o legătură între ele, sau cel puțin, nu a fost până acum.". Este fals. În primul rând, lumina și întunericul au cea mai puternică legătură: lumina nu poate exista fără întuneric și nici întunericul fără lumină. În al doilea rând, nu văd de ce s-ar crea o legătură între ele doar pentru că acele persoane vor fi împreună sau așa ceva. Da, între două persoane individuale, se crează o legătură, dar între două naturi/lumi diferite, niciodată, decât dacă este vorba despre ceva colectiv/global.
Nici cel de-al doilea paragraf nu sună bine. Întrebarea aceea cu ,,Oare ce se va întâmpla..." este prea... simplă? Cu toții știm ce se va întâmpla! Nu ne interesează finalul și punctul în care ei se întâlnesc! Noi vrem să vedem aventura lor! A doua propoziție: ,,Nu sună prea perfect." este greșită. Cuvântul ,,perfect" nu are grad de comparație. Și până la urmă, cum sună acest ,,perfect"? Adică mi se pare că propoziția asta nu este inspirată absolut deloc. Ultima întrebare, e și ea pe jos: ,,Iar dacă ei cred că nu e bine ce se întâmplă, ce vor spune ceilalți?". Este evident că vor avea parte și de dușmani și de aliați. Din nou, este o întrebare la care se poate răspunde și fără să citești lucrarea.
Conținutul:
În prolog chiar nu trebuia să ai totul aliniat la centru. Văd că ai povestit ceva. Însă ai ,,goluri". Spui că lumina și întunericul s-au ales cu proprii lor apărători. De unde? Cine le-a dat acești aparători? Și de cine trebuie să fie protejate? Și până acum sute de ani, cine proteja lumina și întunericul? Și ai menționat că este vorba de o singură academie, dar apoi spui că, de fapt, sunt două: a luminii și a întunericului. Și nu ai specificat dacă-s oameni acolo (și nu, nu este evident acest lucru, deoarece, vorbind despre supranatural aici, pot fi orice). Totul este, în orice caz, foarte vag, de parcă înșiri un fel de basm.
Vorbind de celelalte capitole, observ că nu folosești linia de dialog, ci cratima. Este un lucru total greșit. Mai mult de-atât, nu pui alineat la replici. Și ele au dreptul la alineate.
Mi se pare puțin clișeic că fix mama ei e directoarea academiei de apărători ai luminii și lumea îi poartă pică pentru asta. Și din momentul în care ai spus că tatăl ei a murit în urma unui accident la locul de muncă, am realizat ceva. Tu nu ai menționat ce fac apărătorii ăștia după ce termină academia. Se întorc printre oamenii obișnuiți? Au anumite sarcini magice? Să spui: ,,Mama, pardon, domnișoara Astrid Moore..." este puțin exagerat. Dacă protagonista îi spune ,,mama", continuă așa. Există și alte metode prin care să ne spui cum o cheamă pe mama ei sau puteai, pur și simplu, să elimini acel ,,pardon". Renunță, te rog, la: ,,mâncarea care va ajunge în burta mea în câteva secunde". Știm că asta se întâmplă. Chiar știm cum funcționează corpul uman. Mergea să spui doar: ,,Observ că mâncarea preparată de Olga arată foarte bine." sau ceva de genul și așa ar fi arătat și acea scenă mai bine. Mai departe, apare și cealalată parte a clișeului. Se află că directorul Academiei Întunericului are un fiu. Ca un personaj să fie special, nu trebuie neapărat să aibă părinți cu funcții chiar atât de înalte; aici mă refer la ambii protagoniști. Adică deja văd că băiatul va fi genul acela cu ,,inima de piatră" și comportându-se ca un întunecat. Că doar e de la Academia Întunericului, nu?
Întrebare rapidă! De ce există o carte intitulată ,,Cum să faci un băiat să te placă?" la Academia Luminii? Vrăjile de legare prin iubire țin de magia neagră, de obicei. Sintagma: ,,De toate, sunt cincisprezece iar dacă le așezi în lumes, ți se va arăta puterea totală." conține combinația greșită de cuvinte, ca să zic așa. În loc de ,,de toate", mai bine spui, ,,împreună". Și în loc de ,,puterea totală", puteai spune ,,supremă". Așa ar suna puțin mai profetic. Mai departe, protagonista găsește cartea cu informații despre cheile apărătorilor luminii și acolo scrie că identitatea fetei care va salva cheile rămâne necunoscută, până când își primește adevăratele puteri. Cu această scenă ai dat din casă tot misterul lucrării. Pentru că noi știm că este vorba despre ea. Puteai să ții acest lucru secret, iar ea să afle mai târziu, printr-o scenă semnificativă. Dar ea pur și simplu s-a dus în bibliotecă, a găsit o profeție despre o fată (deși ea nu știe, noi deja știm că e ea) și ai stricat ceva ce putea să iasă chiar frumos. De asemenea, ea află că și întunericul are niște chei și că și ele trebuie să fie păzite. Dacă nu mă înșel, cel mai probabil, băiatul directorului are legătură cu ele.
Se fac niște alegeri pentru a nominaliza un elev sa meargă la academie ca să îl găsească pe fiul directorului și este aleasă fix Sky. Așa că, fata va avea rolul de fi un spion la Academia Întunericului. Protagonista este rugată să-și exerseze abilitățile pentru misiune, dar ea crede că nu e nevoie, căci este destul de bună. Mai de voie, mai de nevoie, ea acceptă și deja câștigă prima confruntare.
Ideea ar fi bună, dar totul este mult prea previzibil, sincer. Văd deja că fata va fi în centrul atenției în legătură cu tot și băiatul va fi la fel (pe partea lui). Nu este ceva nou, doar împrejurimile și împrejurările sunt diferite. Ai dat tot afară în capitolul doi, unde ai pus profeția aia și asta este o greșeală aproape fatală.
Concluzii:
Greșeli gramaticale n-ai, ceea ce e bine. Dar ai greșeli mari la acțiune. Nu o să mai repet că totul este previzibil, însă lipsește originalitatea: ideea de academii, întuneric și lumină, protagoniști ,,speciali", fata prea bună pentru ceilalți; aceste lucruri au fost deja folosite și refolosite de toată lumea. Plus că observ că povestea nu este completă, în general. Am pus deja câteva întrebări la început despre aceste academii, întrebări care mie mi se par chiar cruciale.
Notă: 2,75/5
Plată: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la ce lucrare de a mea vrei tu
- Aura
