Titlul:
Titlul am observat că este original, ceea ce e bine. Am mai văzut, totuși, titluri care să conțină cuvântul ,,suflet", dar consider că o combinație corectă de cuvinte, oricare ar fi ele, poate fi ceea ce trebuie, atunci când se leagă de conținut.
Coperta:
Coperta arată bine, se văd frumos nuanțele ruginii ce înconjoară focul (dacă nu mă înșel) din spatele personajului principal feminin. Îmi place că fontul se potrivește; pot spune chiar că se ,,pierde" ușor în decor. Un singur lucru am de obiectat, ca să spun așa. Nu înțeleg acea propoziție de deasupra. Nu o înțeleg la propriu. Nu știu dacă este din cauza culorilor sau a fontului, însă m-am chinuit extrem de mult să o deslușesc și tot nu prea am înțeles decât: ,,Iubiți ceea ce... că nu veți întâlni...". Nu prea se vede clar aici.
Descrierea:
Îmi place cum arată. Ai alineate și semnele de punctuație sunt la locul lor, iar cuvintele greșite lipsesc.
Un singur lucru m-a ,,zgâriat" puțin, ca să zic așa, și acela este: ,,Kurt a urmat facultatea de drept și este de partea dreptății.". Acel ,,drept" cu ,,dreptății" sună urât, folosite în aceeași propoziție, inspirând o tendință de repetiție.
Ai o greșeală la ,,nu poate fii recuperat". Corect este ,,nu poate fi", deoarece există următoarele situații. Scrii cu un singur ,,i", atunci când ai ,,poate fi" și cu doi de ,,i" atunci când ai ,,să fii" (de exemplu, ,,poți să fii").
În rest, îmi place. Povestești puțin de tot intriga acțiunii și cam atât, fără a bate câmpii sau a fi prea vag.
Conținutul:
Ca de fiecare dată am să încep cu greșelile de scriere sau de exprimare.
În prolog, în primul paragraf, am observat că ai scris ,,copii", în loc de ,,copiii". La: ,,Te rog să mă ierți Lara.", pune o virgulă după ,,ierți". Și la întrebarea care începe cu ,,De ce tocmai acum..." ai uitat să pui semnul întrebării la sfârșit. În primul capitol ai o cacofonie ,,ca, copiii". Am văzut că ai încercat să o desparți prin virgulă, însă, la citire, tot se simte cacofonia. Poți înlocui ,,copiii" cu ,,cei mici" sau ,,micuții". În primul capitol, după ,,După cum ți-am promis", trebuia să pui o virgulă. În al doilea capitol, trebuie să pui o virgulă și după ,,Ca întotdeauna" și, imediat, apoi, înainte de ,,Darla". În cel de-al treilea capitol, ai: ,,Oare odată cu apariția lui Kurt în viața mea îmi este teamă de cum vor decurge lucrurile.". Sunt sută la sută sigură că ai vrut să scrii două propoziții diferite și, din neatenție sau din grabă, le-ai combinat.
În primul rând, îmi place ideea cărții, în sine. Folosești foarte multe aspecte din realitate. Unul dintre ele ar fi tipul de părinți care chiar nu se pot abține din a se băga în treburile/deciziile copiilor lor. Ideea ca părinții să nu fie de acord cu persoana cu care este împreună copilul lor mă trece prin două stări. Prima stare ar fi, evident, indignarea, ca cititor. A doua stare, însă, este fericirea. Mă bucur că, deși este o parte mai ,,dură", ca să spun așa, a realității, ea există. În multe cărți, părinții sunt perfecți și aproape că sunt coordonați de copii. Deci, într-un fel, și mă bucur, și nu prea că părinții ei sunt așa. Dar ceea ce voiam să îți spun este că îți aduce un plus faptul că ai adus în discuție o problemă cu care și copiii, dar și adolescenții se confruntă în realitate.
Scena în care descrii parcul este foarte frumoasă. Îmi plac foarte mult comparațiile tale; spui că parcul pare ,,o prințesă îmbrăcată cu haine de gală, ce își așteaptă pețitorii să o cucerească". Mi se pare foarte inspirat și, după cum spuneam, întreaga scenă a descrierii parcului este una superbă. Am, totuși, ceva de spus. Folosești ,,verde crud" de două ori. Deși este în paragrafe diferite, acestea sunt scurte și dacă cineva citește mai repede, există, din nou, ideea de repetiție.
În al doilea rând, am să vorbesc despre personaje. Atitudinea și caracterul lor este foarte realist. În Lara văd o persoană matură, care, deși este deranjată de comportamentul părinților ei, este conștientă că ei îi vor binele. Am văzut că diferențiază foarte bine viața personală cu cea profesională, nelăsând niciuna dintre ele să intervină în cealaltă. Mai mult de-atât, este frumos descrisă pasiunea pentru profesia ei, demonstrându-ne că, atunci când vrei cu adevărat, poți îmbina utilul cu plăcutul, fiindcă doar și numai tu alegi ce faci cu viitorul și cu visele tale. Este vulcanică, observ. Sau în loc de vulcanică, aș putea să spun că este cu capul pe umeri, însă într-un mod intimidant. Își pune ambiția cu avocatul (vorbesc despre asta, fără a lua în considerare cine este avocatul, deocamdată), când acesta refuză să îi preia cazul. Este genul de femeie realistă, care, deși nu se ascunde după averea familiei sale, nici nu o neagă, ceea ce este pur uman. Tuturor oamenilor le plac banii, indiferent dacă ei recunosc asta sau nu. Că vor să îi câștige ei singuri și nu cu ajutorul părinților, asta e altceva. Însă un personaj care neagă asta cu tot dinadinsul se depărtează foarte mult de realitate. Am observat, de asemenea, că, deși nu este simandicoasă, Lara este stilată și nu mă refer la ținută, ci la atitudine. Nu este cu nasul pe sus, dar nici nu se lasă călcată în picioare.
Kurt este genul de personaj ambițios, care începe de jos, dar face tot posibilul să-și depășească acea condiție a sa de viață. Aflându-i povestea, am văzut că el este mult mai mult decât am crezut prima dată. Are o inimă mare, însă, chiar și așa, este o persoană rațională, care a știut că viitorul și, mai ales, sora sa sunt prioritățile sale. A renunțat la Lara pentru un scop mai înalt, ceea ce mă face să-l clasez într-o tipologie de oameni foarte inteligenți, care, deși nu au intenția de a răni, o fac pentru a-și proteja familia. Acest lucru este, din nou, pur omenesc și normal.
Pe Liam nu l-am cunoscut prea mult, însă observ că este genul de bărbat care nu lasă treburile neterminate. Deși Lara îi cere divorțul, acesta încearcă să facă tot posibilul ca ea să se răzgândească, până în ultima secundă. Asta înseamnă că este foarte ambițios și știe concret ce vrea. Nu se folosește de bani sau de metode neortodoxe pentru a o păstra pe Lara, ci încearcă să-i fie alături, semn că, pentru el, demonstrarea iubirii se face prin fapte nu prin vorbe. Este și el extrem de ambițios și reușește s-o convingă pe Lara să meargă la o terapie de cuplu.
Personajele tale îmi par foarte realiste, fiecare simbolizând câte o calitate, dar și câte un defect. Lara este inteligentă, dar încăpățânată. Kurt este muncitor, dar ușor de intimidat (a refuzat cazul Larei de frica amintirilor). Liam este ambițios, dar ,,stângaci" (a făcut o greșeală ce i-ar fi putut ruina căsnicia). Și am văzut că, direct sau indirect, aceste personaje se ,,ajută" sau se ,,schimbă", cumva, unul pe celălalt. Liam reușește să treacă de încăpățânarea Larei și s-o convingă. Lara nu renunță la Kurt (deci îi va spulbera, la un moment dat, partea cu intimidarea, punându-l în fața faptului împlinit).
Concluzii:
Deja ți-am spus tot ce-mi place la cartea ta. Trebuie să remediezi micile greșeli de scriere, pentru a da bine și la aspect. Am mai menționat deja că nu se vedea acea propoziție de pe copertă, iar în descriere ai alte mici greșeli.
Cred că lucrarea ta, dacă ar fi să o luăm ca la școală, este mai repede roman realist, decât de dragoste. Dar este ceva de care Wattpadul și cititorii au nevoie: realitate. Personajele tale nu-s perfecte: au defecte și sentimente care le pot afecta în diferite feluri.
Nota: 4,5/5
Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la o lucrare de a mea la alegere
- Aura
