Titlul:
Este unic, dar nu ar atrage cine știe ce. Nu se înțelege despre ce este vorba, concret, și nu știu dacă ăsta ar fi chiar un plus. Adică ai folosit un singur cuvânt, definitoriu, aș putea spune, pentru lucrarea ta. Însă este unul extrem de vag. În orice caz, aștept să văd cum se va lega de conținut.
Coperta:
Nu prea îmi place. Poza folosită seamănă foarte mult cu imaginile acelea super emo de prin 2000 și ceva cu mesaje dintr-acelea de dragoste. Și, în plus, este doar o poză cu un scris pe ea. Fontul este destul de comun (la titlu), iar numele tău nu se distinge bine. Recomand să arunci un ochi peste magazinul grafic al acestui profil.
Descrierea:
Apreciez că ai folosit alineatele.
Nu prea pare corect: ,,A simțit pe pielea ei acest fapt Stephania, în momentul în care...". Nu sună bine, ca exprimare. Dacă vrei să lași așa, adaugă măcar o virgulă după ,,fapt". Totuși, recomand să inversezi cumva ce ai acolo. Ar suna mai bine dacă spui mai simplu: ,,Stephania a simțit pe pielea ei acest fapt, în momentul în care...". Uneori, pentru ca o descriere să fie frumoasă, nu trebuie să întortochem cuvintele în propoziții din care să nu se înțeleagă prea bine ce vrem să spunem. De asemenea, propoziția (fraza) în sine este prea lungă și nici nu înțeleg. Deci sună așa: ,,...în momentul în care, golul lăsat de moartea mamei sale biologice, apariția femeii cu ochii negri, asemănători cărbunelui, Suzanne, ce eșuează lamentabil în rolul de părinte.". Nu se înțelege nimic. Deci mama ei biologică a murit. Înțeleg asta. Dar nu înțeleg dacă Suzanne este mama ei și de ce folosești ,,moartea" și ,,apariția" în aceeași propoziție, legate de personaje care nu știm dacă sunt una și aceeași persoană sau nu. Sunt antonime în contextul tău. Plus că ai extrem de multe virgule și o frază de cinci rânduri cu doar două predicate.
Abia din cel de-al doilea paragraf înțeleg că mama ei biologică a murit și acea Suzanne este, de fapt, mama vitregă, ce o treatează ca pe un fel de Cenușăreasă.
Ultimele două întrebări salvează cumva descrierea, însă trebuie să rectifici greșelile de exprimare neapărat.
Conținutul:
Prima dată, am să menționez că apreciez ideea ta. Din primul capitol, destinat unui cuvânt înainte, am văzut că nu scrii despre vreun clișeu adolescentin și că încerci să te apropii de realitate pe cât posibil.
Trecând la conținutul propriu-zis, observ că nu ai alineate. Și aici nu putem da vina pe aplicație, fiindcă la unele paragrafe ai alineate de un spațiu sau două și la unele nu ai. Și nici liniile de dialog nu au alineate. Un alineat corect este undeva la 5+ spații și se pune la absolut orice paragraf (chiar și la replici/acolo unde ai linii de dialog).
Vorbind despre greșeli de scriere/exprimare/gramaticale, vreau să menționez că nu este chiar sută la sută corect să pui două semne de punctuație unul după altul (în anumite contexte, nu mereu). La ,,Mă faci mereu de râs!,", ai semnul exclamării, după care ai virgulă. Nu are sens. Lasă doar semnul exclamării și continuă. Elimină acea virgulă. Ai așa cam la toate replicile. Am văzut că folosești ghilimelele greșite. Ghilimelele românești sunt așa: ,,cuvânt", adică prima pereche o punem jos, iar pe cea de-a doua o punem sus. De asemenea, ai: ,,Mama ei... o batjocora, o înjosi...". Corect este ,,batjocorea" și, dacă începem cu un timp verbal, să încercăm să-l păstrăm cât de mult posibil, așa că scrie ,,înjosea". La ,,îi răspunde fata obișnuită cu..." trebuie să lui virgulă după ,,fata". Ai o alternanță deranjantă a timpurilor verbale, ca în: ,,...zice Suzanne în timp ce îi dădu o palmă...". Fie folosești prezentul, fie folosești trecutul, dar niciodată pe amândouă în același timp. La ,,i-a și învață", corect este ,,ia". La ,,Ce le ve-ți spune?", se scrie ,,veți".
Vorbind despre acțiune, am să îți spun din nou că apreciez problema pe care încerci s-o abordezi. Totuși, îmi pare puțin cam prea scos dintr-un basm tot ce se întâmplă. Mama ei vitregă îi dădea doar straie vechi. Această afirmație m-a pus pe gânduri. Deja, în prezent, nici măcar un copil nu ar mai accepta acest tratament, mai ales o adolescentă. Și tatăl ei, dacă chiar spune că o iubește atât de mult, de ce ar lăsa-o să fie tratată în acest fel? Am să mă leg puțin de dialogul cu ,,mama" ei. Aceasta îi spune ,,Nu ți-a fost de ajuns... că ți-am dat un bol de supă...?... Nici la o cafenea nu ești bună să lucrezi. De unde o să mai avem bani? Ce o să mai mâncăm?". E puțin cam ireal. În primul rând, mama asta, doar pentru că s-a măritat cu tatăl Stephaniei, nu înseamnă că a pus stăpânire pe tot. Nu îi poate striga fetei pentru faptul că o hrănește. În al doilea rând, Stephania ține casa? Nici ,,mama", nici tatăl n-au slujbe? Stăteau în serviciul Stephaniei de simplă chelneriță la o cafenea?
Mai departe, aflu că tatăl fetei lucrează pe șantier. Deci, e în regulă. Mama vitregă exagerează. Faptul că mama o pedepsește trei zile și trei nopți, fără mâncare, doar cu apă de la fântână, nu sună puțin cam fantasmagoric? Și limbajul tatălui, vorbindu-i cu ,,fata mea"/,,draga mea fiică" și având acel aer de înțelept e, din nou, puțin cam rupt de realitate. Plus că fata, din cauză că nu vrea să provoace ceartă, nu-i spune tatălui ei de pedeapsă. Un copil normal, real, ar încerca să facă tot posibilul să scape de chinul ăsta, dar ea tot ce face este accepte, fiindcă este bună.
Mai departe, tatăl ei o scoate la o plimbare prin oraș, unde vor merge îmbrățișați. Sună ciudat, dar acceptabil. Totuși, puțin cam fantastic, din nou. O adolescentă de 17-18 ani, nu ar mai merge nici măcar apropiată de părinți pe stradă, să fim serioși.
Nu înțeleg încotro se îndreaptă acțiunea. Care este intriga? Am observat că, până acum, ne-ai prezentat viața fetei. Înțeleg. Dar unde se îndreaptă totul? De asemenea, nu ai personaje destul de bine construite. Protagonista este praf, dar nu o spun în sensul rău. Însă e prea blândă, chiar ,,umilă" (cum chiar tu o numești). Este extrem de naivă și neputincioasă, lăsându-se călcată în picioare de mama vitregă. Deși aceste cazuri se găsesc și în realitate, tot mi se pare exagerat. Ai replici ,,învechite" (deși știu că tu ai vrut să oferi un aer mai... special lucrării) și dialogurile nu sunt bine ,,închegate", nici realiste. Suzanne și Edward nu par a fi nici ei prea bine construiți. Tot ce văd este că tatăl e naiv și mama vitregă e rea. Se îndreaptă puțin spre clișeu, din păcate.
Concluzii:
Văd că titlul se potrivește într-o oarecare măsură cu ce e în conținut. Totuși, nu mi se pare prea onorabil felul în care fata se lasă tratată.
După cum spuneam, personajele sunt prea rigide, urmând un singur stereotip. Protagonista este victima absolută, fără pic de personalitate, trăind cu tatăl naiv și mama vitregă rea.
Acțiunea pare că se îndreaptă spre nicăieri, acest lucru fiind observat încă din descriere, dar am crezut că vrei să păstrezi secret. Nu ai intrigă.
Ai probleme și la scrierea corectă a unor cuvinte, unde ar trebui să mai lucrezi.
Notă: 2/5
Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la o lucrare de a mea la alegere
- Aura
