Titlu:
Am verificat, titlul este original pe Wattpad ca și combinație de cuvinte. Totuși, mi se pare puțin cam sec. Nu prea știu la ce să mă aștept și, uneori, cititorilor, dacă titlul nu inspiră puțin din tema lucrării, pentru a vedea dacă o continuă sau nu.
Coperta:
Coperta mă intrigă foarte mult. Observ personajul principal, alături de un cal, iar în spatele său, se află un oraș. Am câteva idei despre cum ar decurge acțiunea acestei lucrări, deci, ca cititor, m-ar atrage. Totuși, am o mică remarcă. Am mai întâlnit în câteva cărți pe Wattpad actorul folosit. Deși nu-s multe aceste lucrări, dacă arunci un ochi peste cartea Bazarul Personajelor de pe acest profil, ai putea să găsești un actor unic (nefolosit) pentru a-ți întruchipa personajul principal.
Descrierea:
În primul rând, trebuie să menționezi, la acel citat, autorul. Poți să cauți pe net și dacă tot nu găsești și nu găsești, scrii acolo ,,Anonim". Însă trebuie menționat, fiindcă nu este al tău și poți fi acuzată (într-o proporție mică, ce-i drept) de copiat. Citatul folosit de tine aparține lui Edmund Burke.
În al doilea rând, la ,,ar fi înghețată, sau...", acea virgulă dinainte de ,,sau" nu trebuia pusă. Spui că personajul tău s-a înrolat în trupele Navy Seals. Acum, dacă lucrarea ta este în română, nu o transforma în rom-gleză. Era în regulă dacă spuneai că s-a înrolat ca pușcaș marin. Din nou, motto-ul său arăta bine și în română. Uite: ,,Singura zi ușoară a fost ieri.".
De la: ,,Într-o lume normală..." până la ,,fracțiune de secundă", fără supărare, dar pot jura că am mai văzut ceva asemănător într-o carte.
Ultima întrebare, dacă nu este pusă de vreun personaj, mi se pare în plus. Sau încearcă să o schimbi în așa fel încât să se refere tot la personaje. Am numit-o ultima întrebare, fiindcă mi se pare că putea fi una singură și, deși nu-s adepta frazelor lungi, nu trebuia să o desparți.
Conținutul:
Aruncând un ochi peste distribuție, am ajuns la aceeași concluzie ca la copertă. Deși nu am mai văzut-o pe fată, actorii sunt mult prea comuni.
Vreau să spun că ai foarte multe paragrafe care duc lipsă de alineate. Unele au, iar altele nu au, atât în prolog, cât și în celelalte capitole. Cuvâtul ,,așează", corect este ,,așază". La ,,Era o simplă grădină de flori", puteai continua așa: ,,doar o mică parte, pe care astăzi...". Fiindcă, în primul rând, ai acea repetiție deranjantă a cuvântului ,,parte". Și, în al doilea rând, fiindcă, ce e după cel de-al doilea ,,parte" nu poate fi o propoziție, din lipsa predicatului. Același lucru îl voi spune și despre ultimele două propoziții din același paragraf. La ,,pentru a îmi da seama dacă a fost fals sau nu", ai scris ,,pentru a îmi dau".
Am văzut ceva la care nu m-am putut abține să nu-mi pun întrebări, în cel de-al doilea capitol. Zek îi spune lui Theo: ,,de parcă nemernicii ăia ar putea să mă atingă vreodată". De aici, am crezut că Theo știe despre ce e vorba. Dar, două-trei replici mai târziu, Zek admite că nu îi spune lui Theodore ce face el și ce misiuni are. Mi s-a părut ca induci puțin de tot în eroare aici. Mai departe, eu înțeleg că ai vrut să faci să fie un fel de dragoste la prima vedere între ei (mai ales pentru Zek), dar tot mi s-a părut că duce într-o arie clișeică faptul că, imediat ce e îmbrățișat de ea, lui începe să îi placă. Plus că el menționează că nu obișnuiește să se îmbrățișeze cu străinii. După parerea mea, aici apare clișeul și idee asta tipică, cum că ea este singura pe care o lasă, deși o cunoaște de două secunde. Mi se pare că personajul principal masculin este puțin cam arogant în unele scene scurte. A fost în regulă descrisă relația cu fratele său, până când a apărut replica: ,,Mă bucur că mă cunoaște suficient de bine încât să nu-mi pună nervii la încercare.". E puțin tras de păr. Adică Zek îi ordonă fratelui său să facă mâncare, doar fiindcă el trebuie să contempleze la șocul fetei ăleia. În locul lui Theo, eu, una, aș fi răspuns: ,,Da' du-te tu să faci mâncare, că nu sunt sclavul tău și nici n-ar trebui să-ți țin de frică.". Pur și simplu mie nu îmi place acest tip de relație dintre personaje: unul execută (de ,,frică") și altul comandă (că se crede superior). Și, mai mult de atât, protagonistul admite că fratele său gătește foarte bine, însă spune că nu are de gând să-l laude. Acum, eu știu că nu trebuie să-l ia cu: ,,Bravo!", ca pe copiii de grădiniță, dar merită și el puțină apreciere că acceptat să gătească, în timp ce Zek a stat cu fata. Revenind la mici puncte clișeice, deja e puțin stresant să vezi cum Zek este încordat doar fiindcă i-a plăcut de fata asta. Adică, mie, în general, mi se pare că Zek este un personaj încordat tot timpul. Chiar și momentele povestite, cele din prezent, practic, chiar dacă descrie el cum nu știu ce face în seră sau bea cafea liniștit, tot par încordate, cumva. Este plin de amintiri și de gânduri cu care țin destul de greu pasul. Nu prea înțeleg ce se întâmplă, dar asta e bine și te apreciez. Totuși, ți-am zis, se conferă o stare de încordare perpetuă. Și mi se pare puțin cam exagerat cum, numai după trei zile petrecute cu ea, Zek vrea ca ea să facă parte din viața lui. Nu e puțin cam rapid? Înțeleg că s-a îndrăgostit de ea. Dar nu totul ține doar de asta. Este evident că, în cele trei zile, amândoi s-au comportat în așa fel încât să lase o impresie bună. Dar dacă mai târziu ar descoperi că au anumite obiceiuri ce nu i-ar plăcea celuilalt? Adică trebuie, mai întâi, să se obișnuiască unul cu celălalt și apoi să se vrea pentru toată viața.
Vorbind despre personaje, am să le iau pe fiecare în parte. Despre Zek deja am spus ce aveam de spus.
Trecând la Theodore, cred că și el e puțin cam ,,disperat", dar nu la modul propriu al cuvântului. Pare mult prea fericit să își cupleze fratele cu fata aia. Înțeleg că-i vede că se potrivesc și vrea fericirea fratelui său și toate cele, dar ar trebui s-o ia mai ușor. A exagerat puțin când, imediat ce a văzut-o pe fata asta, a și plecat, lăsându-i singuri la cabană, deși nu se cunoșteau prea bine. Dacă fata aia era vreo criminală în serie și îl omora pe Zek în somn sau ceva? Adică nu cred că e în regulă ca, imediat ce vine o fată în vizită, tu să și pleci, ca să ,,petreacă timp cu fratele tău", și asta doar dacă ții la siguranța lor. Este bine să-i lași singuri după ce se cunosc mai bine. Asta e părerea mea.
Cataleya mi-a făcut o impresie bună, deși reacția ei de a-i sări la gât lui Zek, după ce a împușcat puma a fost cam din topor. Înțeleg că el i-a salvat viața și că, să fii atacat de o pumă, constituie un șoc, dar, în realitate, un ,,mulțumesc" ar fi fost suficient. Și, dacă era, îi dădea îmbrățișarea mai târziu. Nu să sară pe el din prima. Din nou, doar fiindcă el a omorât puma, nu înseamnă neapărat că ea ar fi fost în siguranță cu el. Poate el o omora și pe ea.
Concluzie:
Până acum, nu am înțeles mare lucru, dar, după cum spuneam, nu este un lucru rău. Am văzut că mai ai de lucrat la personaje, atât din punctul de vedere al distrbuției, cât și al comportamenului lor. Au reacții prea exagerate, iar protagonistul mi se pare... enervant, ca s-o zic pe direct. Deși își iubește fratele, acesta se comportă superior, lucru pe care îl văd adesea pe Wattpad și nu-l înțeleg. Adică el spune că, din cauză că mătușa lor a fost rece cu ei, aceștia s-au apropiat. Dar, de fapt, Theodore e atent să nu-l enerveze. Mie îmi spune altceva acest lucru.
Notă: 3,75/5
Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la ce lucrare vrei tu de pe profilul meu
- Aura
