Titlul:
Țin să precizez că titlul este unul original, corect scris, ai literă mare la toate cuvintele, nu doar la unele. Este un titlul misterios, care nu spune din prima despre ce este vorba, dar ,,strigă" clar că este ceva de fantezie sau în orice caz, nu o simplă lucrare de dragoste sau prea ,,realistă".
Coperta:
Coperta îmi place, arată bine. Nu este împopoțonată, transmite același mesaj pe care îl transmite și titlul, deci se leagă între ele, ceea ce este de admirat. Observ că și numele tău este bine pus, mai mic decât titlul, fără a încurca cu ceva fundalul sau ceea ce ar trebui să vadă cititorul. Un singur lucru am de spus. Cuvântului ,,siguranță" îi lipsesc diacriticele. Probabil că fontul nu a permis acest tip de diacritice. Totuși, ,,în" și ,,întuneric" au diacritice. Însă, știu că există unele fonturi care acceptă doar unele diacritice și pe altele, nu. Deci, n-am să bat pasul pe loc aici.
Descrierea:
Descrierea îmi place și ea, este corect structurată în paragrafe, nu spune prea multe detalii, decât fix ceea ce trebuie să știe cititorul. De asemenea, aceasta dă și motive (ca să zic așa) cititorului să nu renunțe fără a citi mai departe. Am observat și o gramatică perfectă. Totuși, ar fi impecabilă, dacă ai folosi și alineatele. Însă, ai înțeles ce am vrut să spun.
Conținutul:
Am să încep, ca de obicei, cu gramatica/greșeli de scriere și cu exprimarea. În primul rând, am observat că pui alineat doar paragrafelor în care povestești sau descrii. Trebuie să pui alineat și dialogurilor/replicilor. Și ele sunt paragrafe. În al doilea, rând am observat că ai unele cuvinte, cum ar fi: ,,cine"; ,,trase"; ,,înjuseră"; ,,alese"; ,,strânse" (și altele), pe care le-ai scris: ,,alesă"; ,,strânsă"; ,,ajunsără"; ,,cina"; ,,trasă". De fapt, ai extrem de multe cuvinte greșite în acest fel, ceea ce mă face să mă gândesc la intervenția unui autocorector. De asemenea, ghilimelele folosite de tine sunt greșite. Ghilimelele românești sunt așa: prima pereche jos, a doua pereche sus. Mai ai unele locuri în care în loc de ,,acea" ai scris ,,aceea". La ,,își strânse pumnii" ai scris ,,își strânse pumni". Mai departe, ai scris: ,,Probabil existența în casă a lui Peter e gândul decisiv care îi oprește pe mai marii masculi ai familiei să nu fumeze înăuntru.", unde trebuia să scrii: ,,Probabil existența în casă a lui Peter e gândul decisiv care îi oprește pe mai marii masculi a familiei să fumeze înăuntru.". Mai pe scurt, elimină negația. Deoarece, logic este că prezența copilului i-a oprit din a fuma înăuntru. Nu i-a oprit din a nu fuma înăuntru. Gerunziul lui ,,a concedia" este ,,concediindu-l", nu ,,concediându-l". Ai scris ,,galopănd" în loc de ,,galopând", ,,decomandată" în loc de ,,deocamdată" și ,,duhenește" în loc de ,,duhnește". Un singur lucru mai am de spus aici și acela că notele și explicațiile se scriu la finalul capitolului, nu la mijloc. Pur și simplu te-ai oprit în mijlocul capitolului și ai explicat un detaliu pe care l-ai împrumutat dintr-o altă carte. Mi s-a părut puțin deranjant acest lucru, deoarece scoate cititorul din acea atmosferă. Este ca și cum tu asculți o poveste, iar persoana respectivă se oprește la fiecare propoziție ca să tot explice ceva. Evident, tu nu te-ai oprit la fiecare propoziție, dar înțelegi ideea. Adică, dacă un om nu înțelege ceva, atunci când ascultă o poveste, întreabă la final: ,,Ce înseamnă aia?" sau ,,Dar, până la urmă, de ce s-a întâmplat aia?". Așa e și în cărți, dacă cititorul este interesat de acel lucru, va arunca un ochi peste notele de la finalul capitolului. Dacă nu, va trece mai departe.
Trecând la partea cu acțiunea, vreau să încep prin a-ți spune că ideea cărții este preferata mea de până acum. Este ceva la care nu s-ar gândi oricine. Modul în care descrii acțiunea este unul unic, ai un sarcasm aparte al tău și am descoperit câteva replici care mi-au rămas în minte și care m-au distrat, în limita scopului pentru care au fost introduse, evident. Îmi place că există o legătură foarte strânsă între personaje și acțiune, spui ce ai de spus prin intermediul personajului principal, care este genul de personaj în care se pot regăsi multe persoane. Mi s-a părut, totuși, puțin insensibil, atunci când a venit vorba despre moartea pisicii lui. Adică el a zis că a plâns puțin pentru ea, dar pare că vorbește cu extrem de multă ușurință despre acest lucru și pare că se simte mai vinovat față de mama lui, decât de ceea ce s-a întâmplat. De asemenea, văd că introduci și această problemă a lipsei de control asupra furiei. Nu este un lucru nemaiîntâlnit într-o carte, dar este bine pus la punct. În majoritatea cărților (de pe Wattpad) este extrem de clișeic prezentată această problemă. Cumva, tu o scoți din această arie a clișeurilor și o introduci în viața acestui personaj, care chiar își dă silința să facă ceva în legătură cu acest lucru (număratul), deși nu reușește să numere până la final. Cumva, nu îl faci nici ,,victimă", dar nici un ,,personaj-problemă", ci îl normalizezi. Îmi place acest aspect al lucrării. Dai dovadă de control asupra personajelor și asupra acțiunii și pare că știi exact cine e personajul tău și ce fel de caracter are.
Concluzii:
Cred că am spus deja tot ce aveam de spus. Îmi place cartea. Ideea este originală, stai bine la gramatică (greșelile pe care ți le-am subliniat, în proporție de optzeci la sută sunt doar de tastare; acest lucru se vede clar), aspectul lucrării este unul bun, stăpânești acțiunea și personajele, în special pe cel principal, care nu este un personaj clișeic. Totuși, recomand să mai arunci un ochi peste lucrare, deoarece, cu cât înlături mai repede greșelile, cu atât aceasta va arăta mai bine.
Nota: 4,5/5
Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la cartea mea, ,,Visând-o la miezul nopții"
- Aura
