@_xendel: Sébastian: Până la capătul lumii

75 4 13
                                    

     Titlul:

     Titlul este original și direct. Ne spune că este vorba despre un anumit personaj, dar nu și ce se întâmplă cu el, concret, ceea ce e bine, căci asta conferă un strop de mister și atrage cititorii.

     Coperta:

     Coperta arată bine. Îmi place cum personajul este integrat, cumva, alături de culoarea predominantă, în decor. Totuși, un singur lucru am de spus. Dacă în titlu ai scris ,,Sébastian" și ai folosit accentul, ar fi trebuit să îl pui și în titlul de pe copertă. Dar știu că unele fonturi nu permit chiar tot, așa că n-o să bat pasul pe loc, fiindcă oricum este un detaliu aproape nesemnificativ.

     Descrierea:

     Aici ar fi mers alineate. În afară de primul paragraf, unde am observat că nu se pun, funcționează peste tot. Ai o cacofonie: ,,încă caută". Poți înlocui cu: ,,tot mai caută." Am văzut că și aici îi scrii numele fără accent. Deși nu contează chiar așa de mult, sunt puțin confuză dacă numele lui conține, până la urmă, accentul sau nu.

     În rest, descrierea arată bine. Stai foarte bine la punctuație/gramatică/exprimare. În mod normal, aș fi spus că este prea lungă. Însă detaliile pe care le dai sunt de ajuns, nu te lungești și nici nu bați câmpii.

     Conținutul:

     Pentru început, am să mă iau de distribuție, deși e prima dată când o fac. Mai precis, nu mă iau de persoanele alese, ci de faptul că le-ai scris numele reale. Acum, eu nu am nicio problemă cu asta, e fix problema ta. Însă, ia-o ca pe un sfat. Pun pariu că tu te-ai chinuit și ai investit timp și energie în căutarea unei distribuții bune și, dând numele reale ale acelor persoane, permiți altora să-i copieze, dându-le pe tavă munca ta.

     Concentrându-mă pe conținut, la propriu, am să încep, ca de cele mai multe ori, cu greșelile de scriere. În primul capitol, al doilea paragraf, ai scris ,,înclusiv", în loc de ,,inclusiv". Ai folosit expresia: ,,gurile larg desfăcute". Acum, sincer, nu spun că e greșit. Dar, mie, personal, nu-mi sună bine. Aș fi preferat ,,gurile larg deschise". Tot în capitolul unu mai ai o cacofonie: ,,încă continuă". La: ,,Când îl privesc, sau când îmi taie calea", virgula de după ,,privesc" e cam în plus. La ,,Își așează casca", forma corectă a cuvântului ,,așează" este ,,așază". Virgula este în plus și la: ,,încălecându-și motorul, și demarând". ,,Vezi că ști", corect este ,,Vezi că știi", același caz fiind și la ,,Sigur că ști". Cuvântul ,,bijuteri" se scrie cu doi de ,,i". Ai scris (din greșeală, sunt sigură) ,,același haine", în loc de ,,aceleași haine". Am observat că folosești cuvântul ,,patetic" greșit. Cuvântul ,,patetic", în limba română, înseamnă, prin definiție, ,,plin de patos, (într-un mod) care impresioneză, (în mod) emoționant, (în mod) înduioșător". Deci, cuvântul care s-ar fi potrivit, și care este traducerea corectă a cuvântului englezesc ,,pathetic" (fiindcă de acolo îl folosim toți), este ,,jalnic". Ai scris ,,întregii școlii", în loc de ,,întregii școli". La ,,Să-ți ți telefonul deschis" este, de fapt, ,,Să-ți ții". ,,Metrii", de la ,,doi metrii sub pământ" se scrie cu un singur ,,i", același caz este și la ,,părinții noștrii", care este, de fapt, ,,noștri". În cel de-al treilea capitol ai un ,,la", care era, de fapt, ,,l-a" (caftit).

     Lăsând greșelile de scriere la o parte, am să mă leg de acțiune. Sincer, când am citit de motocicliști și de preferințele ei în materie de orice nu are legătură cu motocicliștii, m-am gândit că va fi acel gen de clișeu, băiat rău-fată cuminte. Totuși, ai reușit cumva să scoți din clișeu această situație. Povestești că fata deja se cunoștea cu Sebastian și că pur și simplu s-au îndepărtat. Mi se pare o poveste ,,decentă", ca să zic așa, fără întâlniri cu scântei sau mai știu eu ce ,,artificii". Fata are, de asemenea, câteva probleme cu sora ei, fără a fi acel gen de surori clișeice, care trăiesc pe un curcubeu, își spun totul și sunt perfecte. Am observat că ai și niște scene nu chiar atât de folosite, semn că încerci să aduci cât mai multă originalitate.

     Personajele sunt foarte frumos conturate; fiecare are propriul caracter. Văd că lipsesc complet tipologiile clișeice, iar personajele principale sunt foarte apropiate de realitate, neprezentând modestie exagerată sau, opusul, acel tupeu ,,de fier". Protagonista este încă în curs de evoluție, este predispusă greșelilor și, mai mult decât atât, încearcă să-și ia gândul de la Sebastian, fără a fi la modul: ,,E super drăguț. Mă gândesc numai la el. Omg! Cred că m-am îndrăgostit!". Chiar îmi par realiste personajele tale.

     Sebastian reprezintă personajul misterios, care s-a pierdut cumva, și nu acceptă ajutor din partea fostei celei mai bune prietene a lui. Ea, fără a se arăta o plângăcioasă, deși resimte lipsa lui, acceptă sau vrea să se convingă că nu mai are sentimente pentru el, încercând să treacă peste. Părinții fetei sunt foarte puțin clișeici, ce-i drept: bogătașii afaceriști, care vor ca fiicele lor să fie ,,perfecte". Dar, atâta timp cât asta este o excepție, cred că se permite.

     Descrii foarte frumos și împrejurările în care se desfășoară acțiunea. Nu ai cine știe ce monologuri încurcate, din care să nu se înțeleagă prea mult, dar nici deloc. Protagonista (din câte văd eu), exceptând ici-colo, nu o văd genul de persoană care să-și încarce gândurile, de unde să rezulte capitole întregi unde scrie cum se gândește ea la Sebastian.

     Însă, pe lângă tot ce am menționat mai sus, am observat ceva foarte rar. Lucrarea este despre Sebastian. Și, deși este personaj principal, el este văzut din perspectiva Altheei (cel puțin, în primele capitole pe care le-am citit eu). Mă bucur că ai ales să prezinți personajul principal din perspectiva altui personaj. Este ceva rar și interesant.

     Concluzii:

     Ai mici probleme la scrierea cuvintelor cu un ,,i" și cu doi de ,,i", plus câteva cuvinte scrise greșit, din grabă, cel mai probabil.

     Îmi place că am găsit, în sfârșit, o carte care chiar merită citită. Deși poate că are un subiect clișeic, acțiunea este una normală, originală, chiar.

     Totuși, tot n-am înțeles, pe el îl cheamă Sebastian sau Sébastian? Fiindcă una scrie în titlu și alta scrie în lucrare. Și nu știu cât contează asta, dar simt că tot îmi stătea mie pe creier chestia asta, în timp ce citeam.

     Notă: 4/5

     Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la o lucrare de pe profilul meu

     - Aura

Critici IV |Finalizată|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum