Titlul:
Titlul este original, ceea ce este bine. De asemenea, este și corect scris. Totuși, am impresia că este puțin cam lung și îi lipsește o anumită muzicalitate. Ar putea fi și puțin mai dificil de reținut pentru unii cititori. Acum, presupun că depinde de fiecare persoană în parte.
Coperta:
Coperta este foarte frumos lucrată. Este ceea ce trebuie pentru o lucrare ce se încadrează în genul ,,dragoste". Se poate citi tot ce este scris, fără probleme, chiar și acel citat de deasupra.
Descrierea:
Arată foarte bine, vorbind despre aspect.
Totuși, am ceva de punctat. Acea sintagmă dintre ghilimele (primul paragraf), care presupun că este extrasă din text, m-a indus puțin în eroare din cauza modului în care e scrisă. Tu ai o replică a unui personaj, iar apoi povestirea ta. De la: ,,Și așa a și fost." trebuie să scoți din replică povestirea ta, fiindcă pare a fi ceva ce spune personajul. De aceea, ca cititor, mi-a luat puțin timp să realizez că personajul s-a oprit din vorbit și, de fapt, naratorul povestea.
În mare, e ce trebuie. Folosești cuvinte frumoase, potrivite, pentru a descrie sentimentele și momentele prin care trec. Am observat, de asemenea, că lucrarea asta trece cu mândrie de ,,proba clișeului". Eu, una, nu am mai întâlnit o carte, care să fie scrisă bine, evident, în care rolurile sunt invers plasate. Fata este, de fapt, cea cu ziduri în jurul inimii, iar băiatul este cel ,,dulce".
Conținutul:
La prima vedere, e în regulă. Ai alineate și linii de dialog, deci până aici e bine.
Totuși, în capitolul intitulat: ,,Prima parte: Iubirea", am văzut că ai scris totul așezat în centru. Acum, asta nu e greșit. Este, din nou, o chestie ce depinde de la persoană la persoană. Dar mi se pare că e puțin inutil. Adică, în viața reală, când trimitem o scrisoare cuiva (evident, n-o mai facem, dar dacă am face-o), nu scriem totul la mijloc, ci, cu alineat, de la capăt, așezat în stânga. Dar, după cum spuneam, aici depinde de gusturi. Mie, una, îmi aduce un aer de ,,neîngrijit" acest fel de așezare a textului în pagină, probabil și din cauză că rândurile nu sunt egale. Dar, ca aspect, nu este un lucru extrem de deranjant pentru cititori, în general. Se poate continua lectura.
Am văzut că, tot în acest capitol, ai scris ,,din totdeauna". Corect este, după cum spun și DOOM și DEX,: ,,dintotdeauna". Am văzut că ai o mică problemă în exprimare la: ,,... dragostea mea va pluti etern ca niște inele pe lângă sufletul tău, precum Saturn are inelele sale.". În primul rând, ai o repetiție a cuvântului ,,inele". Îl folosești de două ori în aceeași propoziție. În al doilea rând, deși nu e greșit, este deranjant dezacordul dintre ,,dragoste" și ,,inele". Poți încerca: ,,... dragostea mea va pluti perpetuu în jurul sufletului tău, asemeni dansului etern al inelelor lui Saturn.". Însă, cum aici am vorbit despre cum se aude și nu despre ce e sută la sută greșit, am s-o consider, din nou, o problemă de percepție. O altă problemă am văzut-o la: ,,cea mai model femeie". Puteai încerca, simplu: ,,o femeie model". La: ,,Voi părea ca o idioată acum, și bine, poate sunt." pun puțin la îndoială acele virgule. Eu, una, aș pune: ,,Voi părea ca o idioată acum și, bine, poate sunt.", fiindcă ,,bine" marchează o pauză în vorbire. În primul capitol (,,Începutul"), am văzut că ai scris ,,adhd" cu litere mici. Trebuie să o scrii cu litere mari (,,ADHD"), fiindcă este un cuvânt format din inițiale (mai precis, de la: ,,Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder"). Am văzut că ai folosit ghilimelele englezești, în loc de cele românești. Ghilimelele românești sunt așa: ,,cuvânt". Adică, prima pereche se pune jos, iar cea de-a doua pereche se pune sus. Într-o carte scrisă în limba română, e recomandat să folosești punctuația corectă a limbii române.
