Titlul:
Titlul este original pe Wattpad și mi se pare foarte atrăgător din mai multe puncte de vedere. De obicei, eu țin foarte mult și la estetică, dar și la fiecare lucru metaforic pe care-l pot găsi, indiferent dacă autorul l-a pus intenționat acolo sau nu. Așa că, ,,o bătaie de inimă", mă face să mă gândesc, mai întâi, la o secundă, la un timp foarte scurt. Dar, mai apoi, și la o emoție puternică, la fel ca atunci când inima îți ,,ratează" o bătaie. Sunt foarte curioasă dacă am ghicit la ce referă.
Coperta:
Coperta îmi place. Este simplă, nu este ,,împopoțonată" cu mai știu eu ce ,,sclipici" sau alte elemente. Se vede clar că protagoniștii sunt în armată (după îmbrăcăminte), deci ne dăm seama și despre ce e vorba. Acest lucru aduce un plus lucrării, deoarece, de obicei, ca cititor, dacă nu prea înțelegi ce se întâmplă, din titlu sau copertă, e puțin probabil să-ți bați capul să mai dai cu ochii și peste descriere. Și, mai mult de-atât, deși este evident că va fi ceva între cei doi, nu inspiră deloc clișeu.
Descrierea:
Descrierea e lungă. În mod normal, mă iau de chestia asta. Dar, atâta timp cât chiar s-a înțeles ceva din ea și nu ai bătut câmpii, mi de pare că ți-a ieșit bine. De obicei, spunem că este mai bine să fie calitativ decât cantitativ. Dar la tine e și cantitativ și calitativ și le-ai îmbinat frumos.
Un lucru care mi-a atras atenția este acela că faza cu dragostea e doar pe undeva pe la sfârșit. Nu zic că acest lucru nu e important. Dar protagonista ta oferă importanță și războiului și vieților care se pierd. În timp ce citeam descrierea ta, eram la modul: ,,Ca să vezi! În sfârșit o lucrare în care, pentru protagoniști, exisă și lume înconjurătoare!". Eu chiar apreciez foarte mult atunci când o carte se bazează și pe factorii și întâmplările din jur, nu numai pe sentimente, drame, lacrimi (de iubire) etc.
Conținutul:
Am să încep prin a-ți felicita distribuția unică (cel puțin, protagoniștii). Cel puțin, pentru mine sunt rari; din toată distribuția ta am recunoscut doar un singur actor, ceea ce mi s-a părut excelent.
Trecând la conținut, la propriu, am observat că îți lipsesc alineatele. Dar, având în vedere aspectul curat al lucrării, tind să cred că este o mică eroare de la Wattpad. La prima replică, virgula dintre ,,spune" și ,,unul dintre bărbații" nu ar trebui pusă, fiindcă, dacă acel bărbat este cel care vorbește, nu se pune virgulă între subiect și predicat. La declarația de dragoste din ultima replică (prolog), ai acolo două puncte și cred că din greșeală, ai pus spațiu după cuvânt, după care ai pus cele două puncte, după care ai pus iar spațiu. În primul capitol, am văzut că ai scris: ,,Cu toate inițial am crezut că...", deci, cred că ai ,,mâncat" un ,,că". Ai uitat un ,,pe", în al doilea capitol, chiar la prima propoziție. Ai scris: ,,...claxoanele atrag cadrele medicale ca niște furnici.". Cred că ai vrut să scrii ,,ca pe niște furnici". De asemenea, am văzut că ai scris undeva că mirosea a urme de cauciuc. Probabil ai vrut să spui a cauciuc și ți-ai imaginat acele urme de cauciu. În orice caz, nu este o greșeală gravă, ci, mai mult, din neatenție.
Îmi place foarte mult cum descrii reacțiile personajelor, în funcție de situație. M-ai ,,cucerit" din prima, din prolog, de când spui cum bărbatului îi tremura maxilarul și avea lacrimi în ochii. Practic, îi venea să plângă. Dar ai descris frumos această stare, pe care ai făcut-o să pară mult mai intensă. Îmi place și cum, în prolog, acțiunea se petrece în cantină, iar, cu un an în urmă, totul începe tot din cantină (presupun, fiindcă spune că mănâncă și menționează de colegi). Mi-a venit în minte acel tip de comparație ,,înainte" și ,,după" și m-a făcut să ,,contemplez" puțin la cum se vor schimba lucrurile într-un singur an.
Deși este un moment extrem de trist, mi s-a părut puțin comică scena în care Amanda își amintește că ea punea hainele în bagaj, iar părinții ei le scoteau.
Chiar dacă o să pară puțin ciudat, mă bucur că protagonistul nu a apărut în primul capitol. Adică tu chiar dai impresia că știi exact ce vrei să faci și, dacă tot povestești viața protagonistei, te axezi pe ea. Ar fi fost foarte ciudat ca, pe la mijlocul capitolului să începi, apoi, din perspectiva lui. Poate că nu explic bine ce gândesc, dar, în concluzie, mi se pare mai bine că nu apare protagonistul din prima. Ne dă șansă să o cunoaștem pe Amanda mai bine. Replica în care acel bărbat spune că sunt doar trei mașini de răniți și restul vor fi cadavre, m-a făcut puțin să tremur și să mă gândesc la războaie, în realitate. Și, în orice caz, toată acea scenă în care răniții sunt aduși la bază este foarte bine descrisă, făcându-mă să mă gândesc la foarte multe aspecte.
Apreciez și scena în care Amanda a fost atât de aproape de a salva viața acelui soldat, dar n-a putut. Acest lucru pur și simplu ne arată realitatea și ne învață că nu toată lumea poate fi salvată și că și doctorii sunt oameni (dacă privim din punctul lor de vedere) și pot fi răpuși de presiune.
Eliot apare abia în cel de-al treilea capitol, dovedindu-mi, din nou, că această lucrare este demnă de a fi considerată realistă. Pur și simplu dovedești că aventura unui personaj nu trebuie să înceapă la egal cu cea a celuilalt personaj (aici, vorbesc de concordanța dintre protagoniști).
Un alt lucru care mi-a plăcut este inexistența dragostei la prima vedere (sau așa am văzut eu). Nu am nimic cu acest tip de legătură sentimentală, cu suflete pereche, care se găsesc din prima și chestii de genul. Dar mi se par exagerate uneori. Totuși, protagonista îl tratează pe Eliot ca pe orice alt pacient și îl ,,iubește" (ca să zic așa) ca pe orice alt pacient pe care nu vrea să-l lase să moară. Observ că, la început, înainte ca sentimentele ei să se individualizeze, sunt colective, oarecum, ceea ce e bine. Căci, în realitate, sunt foarte puțin cazurile în care întâlnim acea dragoste la prima vedere și ea să fie direct dragoste, nu doar atracție fizică.
Concluzii:
Aș vorbi mult despre cartea ta, chiar foarte mult, deoarece mi-a plăcut enorm. Este realistă, ușor de citit, frazele sunt cursive. Ni se prezintă viața protagonistei, așa cum o vede ea, concentrându-se pe țelul ei concrect. Ai câteva greșeli de scriere, dar, având în vedere că în primele trei capitole și prologul, adunate la un loc, sunt foarte puține, pot spune că sunt neintenționate.
Ai descris foarte bine ceea ce simt medicii militari și m-ai făcut să mă gândesc la un aspect important. Deși este îngrozitor să fii pe front și să te temi în fiecare secundă pentru viața ta, este destul de rău și să fii cel care trebuie să vindece urmele lăsate de aceste atrocități și că, pentru fiecare om, este greu, în funcție de rolul pe care îl îndeplinește.
În general, lucrarea ta chiar m-a făcut să-mi pun mai multe întrebări și să realizez mai multe lucruri, ceea ce mi se pare foarte bine. Chiar m-ai emoționat, dar nu acel ,,emoționat până la lacrimi", ci celălalt ,,emoționat" în sensul că m-ai făcut să simt ceea ce ai povestit și ai creat o legătură specială între cititor și personaj, dar și acțiune.
Notă: 4,75/5
Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la orice lucrare vrei de pe profilul meu
- Aura
