Titlul:
Titlul observ că poartă numele personajului tău principal, ceea ce îl face original, automat. Numele în sine este, de asemenea, original.
Copertă:
Pe copertă se observă personajul principal, care este frumos încadrat. Mărul acela pe care-l ține fata-n mână mă induce puțin în eroare, deși, înțeleg că este un fel de metaforă, cel mai probabil.
Descriere:
Descrierea mi se pare puțin cam prea lungă. Deja spui despre personaj detalii pe care ar fi trebuit să le descoperim pe parcursul cărții. Am înțeles că ai vrut cumva să dai la o parte un fel de ,,cortină", în spatele căreia lucrurile nu sunt așa de roz, cum crede lumea că sunt. Dar ai detaliat cam prea mult. Descrierea trebuie să fie mai scurtă și să spună despre ce este cartea, nu detalii despre personajul principal. Adică eu, personal, ca cititor, am ajuns să o cunosc foarte bine pe fată, doar din descriere. Dar tot nu știu ce se întâmplă în care, tot nu știu dacă vreau să continui să citesc sau nu. Sau dacă vrei s-o păstrezi atât de detaliată, deși nu recomand, încearcă să o desparți în mai multe paragrafe. Este puțin deranjant cum ultimul paragraf începe cu părerea fetei despre familia ei și înlăturarea aparențelor și se încheie cu faptul că locuiește la internat. Adică spui prea multe într-un singur paragraf. Și, după cum spuneam, tot nu-mi dau seama ce o să se întâmple. Ea amenință, într-un fel, că se va întoarce (acasă, cred) mult mai rea decât a plecat și cu forțe noi. Totuși, aș fi fost puțin curioasă să aflu din descriere pe ce se bazează aventura ei din carte. Adică mie mi se pare că descrierea este un fel de prolog rapid, aici, la tine. Tu spui în descriere cum este viața fetei până să intre în acțiunea din carte. Dar, descrierea are rolul de a atrage tocmai asupra acțiunii din carte, nu asupra a ceea ce fata a trăit deja.
Un ultim lucru pe care aș vrea să-l punctez este următoarea frază: ,,Ei își doresc să aibă o ,,familie Ozborn", căci familia mea este, pentru unii, perfectă din toate punctele de vedere.". Aici mi se pare puțin ciudată exprimarea. Cum adică își doresc să aibă o ,,familie Ozborn"? Probabil te referi la imaginea de ,,familie Ozborn", ca un fel de sinonim al perfecțiunii (cum, de altfel, și sugerezi), dar mi se pare că sună puțin ciudat. Cumva, poate vrei să schimbi asta cu ceva care să explice mai bine că oamenii ar vrea să fie în locul membrilor familiei sau să aibă o familie asemănătoare.
Conținut:
La prima vedere, aspectul capitolelor este unul bun. Ai alineate, încadrezi frumos scrisul italic și ai linia de dialog folosită corespunzător.
Am observat, încă de când am început să citesc lucrarea, că ai tendința de a povesti totul lejer, de parcă personajul principal face un monolog. Acest stil de abordare este unul bun, dar exagerezi în privința unor cuvinte sau reacții.
Pentru început, am văzut că folosești ,,mda", atunci când povestești. Eu zic să scrii doar ,,da" și să folosesti cuvinte concrete pentru a exprima (povesti) murmurul. De asemenea, recomand folosirea cuvântului ,,puțin", în loc de ,,nițel". Nu este greșit, dar dă un aer mai formal, pe care trebuie să îl aibă fata, având în vedere că a învățat la acel internat foarte strict. Și propun ca, în loc de ,,până ne putem pune", să scrii ,,până când ne putem pune". Din nou, conferă un aer mai formal. Trecând la lucruri puțin mai ,,problematice", consider că sintagma ,,tastează un cod, un cod din care văd doar prima cifră..." nu prea sună bine. Nu trebuia să repeți neapărat ,,un cod". Ai încărcat mai mult textul, în acest mod. Scrie pur și simplu ,,tastează un cod din care văd doar o cifră" și este mai puțin complicat. Ca o paranteză, am văzut că ai tendința de încărca extrem de mult textul. Îți ia destul de multe cuvinte ca să închei o propoziție/frază, lucru care face textul mult mai greu de citit. Este posibil ca cititorii să nu poată ține pasul. Revenind, am observat că, tot în scopul de a apropia cititorii de personajul-narator, folosești schema ,,Dar hai să zicem că...". Și aceasta mi se pare puțin cam nepotrivită. Ar fi mai bine dacă folosești ,,Dar, să presupunem că..." sau ,,Dar, să spunem că...". De asemenea, ,,foarte-marea-mea-surprindere" se scrie foarte simplu ,,foarte marea mea surprindere", dar recomand schimbarea sau înlocuirea acelor cuvinte ,,foarte marea". Citind-o cu voce tare, îți poți da seama de ce vreau să spun. Mai departe, am văzut că folosești destul de des și ,,Ha, ar trebui să...". Aici nu spun că e ceva greșit neapărat, doar că am avut impresia că o folosești în aproape fiecare paragraf și devine puțin deranjat acel ,,Ha", fiindcă se tot repetă. Plus că nu prea înțeleg cum ar trebui să-l citesc. Acel ,,Ha" pare că induce un caracter ,,copilăresc" (cel mai probabil) al personajului principal, dar, mai apoi, din restul frazelor reiese seriozitate și poate puțină satiră sarcastic exprimată. Aș vrea să te antenționez și asupra următorului dezacord: ,,...căci poate vor simți și ei reproșul din vocea mea. Sau ar ignora-o.". Corect este ,,Sau l-ar ignora.", fiindcă te referi la reproș. Adică reproșul este ignorat, nu vocea ei. Interjecția (dacă o pot numi așa) ,,bleah" trebuie să dispară și ea. ,,Da, minunat subiect de discuție." nu are niciun verb/predicat, deci nu e propoziție. Adaugă-i un verb sau leagă sintagma de propoziția anterioasă prin punct și virgulă. De asemenea, nu sună bine ,,fratele tău are camera peste drum". Propun să o înlocuiești cu sintagma ,,camera fratelui tău este/se află vis-a-vis (de a ta)". Am observat și o mică ,,încurcătură" aici: ,,cele două uși care se află în capetele opuse ale peretelui estic. Una dintre ele seamănă cu o ușă ce se glisează...". Este ca și cum ai spune că una dintre uși seamănă cu o ușă. Ar trebui să schimbi cu ceva asemănător cu ,,Una dintre ele pare a fi glisantă.", astfel, nu mai apare acest răgaz de a primi corecturi. Mai departe, este destul de ,,neadecvat" și genul de exprimare ,,atât de wow". Spune doar ,,nu e cine știe ce". Este mult mai simplu și mai ușor pentru cititori. Oricum, cartea fiind din perspectiva acestui personaj, este de la sine înțeles că totul este din punctul ei de vedere. M-a indus puțin în eroare și ,,un roz mai auriu". Am încercat să-mi imaginez culoarea asta, dar nu am reușit. Ai o repetiție deranjantă în ,,De altfel, mă doare și capul puțin și mă simt de parcă nu am dormit destul, dar totuși, am dormit destul...". Cuvântul ,,destul" este cuvântul deranjant, dar și ,,nu am dormit destul, dar..., am dormit destul". De asemenea, nu mai folosi ,,dar" și ,,totuși" împreună. E pleonasm. Ambele înseamnă același lucru. Felicitări, totuși, pentru ,,foehn"! Este bine că te-ai documentat asupra modului în care se scrie acest cuvânt. Ca o ultimă remarcă, am văzut că ai mai folosit în unele părți virgula alături de ,,sau". N-o mai face!
Lăsând la o parte greșelile de exprimare, am să trec la acțiune și descrieri. În capitolul denumit ,,Prefață" se află descrierea. Ori capitolul este în plus ori trebuie să schimbi descrierea. Mi se pare inutilă repetarea descrierii într-un capitol. Prologul povestește un episod din viața fetei în acel internat, iar din capitolul I, așa cum am bănuit, vorbim despre viața ei după ce a plecat de la internat. Aici am realizat și mai mult cât de nepotrivită este descrierea. Nu știu la ce să mă aștept. Deși acest lucru poate fi palpitant uneori, aici este puțin deranjant, fiindcă, neștiind absolut nimic despre ce urmează să se întâmple, totul devine plictisitor. De asemenea, lucrul care ajută la pierderea interesului este și lipsa de acțiune. În primele trei capitole povestești doar cum a ajuns fata acasă (acesta-i primul capitol) și cum explorează casa. Și majoritatea timpului stă în camera ei. De aici, tot nu înțeleg în ce direcție se îndreaptă cartea. Singurul ,,suspans" ar fi familia ei sau mai precis, atitudinea lor, care este una oarecum misterioasă; par că ascund ceva. În rest, nu am văzut să se întâmple ceva. Iar ca să leg acest inconvenient cu o cauză, am să vorbesc despre textul mult prea încărcat, lucru pe care l-am menționat anterior. Pare că fata se pierde în detalii extrem de mult și frazele sunt mult prea încărcate. Ai extrem de multe virgule și gerunzii, care fac incomodă și grea citirea. Fragmentele tale sunt mult prea lungi. De asemenea, nu prea te ții de ce ai spus în descriere. Fata, în descriere, spune clar că, la întoarcere, va fi la fel de rea, preucum șarpele din Eden. Dar, în aceste capitole, văd doar o copilă, care, singurul lucru ,,rău" pe care-l face (și acela neintenționat), este să fie neobișnuită cu familia ei. Am văzut că are un fel de revoltă asupra părinților ei și că ea consideră că, trimițând-o la internat, au abandonat-o, dar asta nu este de ajuns să fie la fel de rea precum Șarpele. Pentru a fi acest personaj biblic, ea trebuie să fie, nu numai rea, în adevăratul sens al cuvântului, ci șireată, vicleană, înșelătoare. Ea nu este așa. Acum realizez că mărul de pe copertă se leagă de șarpele care i-a dat fructul interzis Evei, dar nu văd nicio legătură cu textul. Deci, eu cred că, atunci când te-ai gândit cam cum ai vrea să fie coperta, ai legat-o de descriere, nu de text. Ori dacă textul are legătură cu această viclenie (lucru la care trebuie să fii extrem de atentă, fiindcă, personajul tău având doar optsprezece ani, poți cădea într-o arie clișeică), arat-o mai din timp. M-am plictisit din primele trei capitole, deci nu o să mai apuc să ajung la acel punct important, fiindcă, cel mai probabil, o să renunț (în calitate de cititor, vorbind).
Concluzii:
Coperta este una reușită, titlul este original. Până aici, toate-s bune. Descrierea este nepotrivită și preferața este în plus. Ai probleme în exprimare (ai putea evita astfel de probleme citind cu voce tare ceea ce scrii), dar nu sunt grave. Stai bine cu gramatica, din nou, greșelile tale nu sunt chiar grave, dar recomand să te mai documentezi. Te întinzi prea mult cu acțiunea, lucru care ajută la scăderea randamentului lucrării.
Nota: 3/5
Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la cartea mea
- Aura
