Titlul:
La prima vedere, nu mi-a inspirat prea multă încredere. Am crezut că voi avea de-a face cu o comedie romantică. Asta este prima impresie pe care mi-a făcut-o. Abia după ce am verificat genul lucrării am realizat că este fantezie/horror. Acum, sinceră să fiu, nu cred că este o problemă gravă faptul că am fost indusă în eroare puțin. Depinde de gusturi. Unii cititori apreciază astfel de lucruri. Totuși, pentru o carte din genurile fantezie și horror, titlul este interesant. M-a făcut să mă întreb de ce se numește așa. Prin urmare, m-a convins să nu o părăsesc prea repede, ca cititor vorbind.
Coperta:
Coperta arată bine. N-o să mint, am mai văzut coperți ce nu au decât un craniu (și, uneori, câteva detalii în jur). Deci nu știu dacă aș puncta la originalitate aici. Totuși, dacă voi găsi o legătură între copertă și conținut, nu cred că voi considera ca asta să fie o problemă imensă.
Un singur aspect am de obiectat, totuși. De ce, deasupra numelui tău (autorului) ai mai pus: ,,Scrisă de..."? Am mai văzut și pe alte coperți, însă mi se pare puțin cam prea mult, având în vedere că, dacă e numele tău acolo, este evident că tu ai scris-o. Adică mi se pare o adăugare inutilă, dar nu neapărat greșită.
Descrierea:
Deși la primul paragraf nu va funcționa, recomand să le adaugi alineate celorlalte. Așa ar arăta mai bine, dacă vorbim despre aspect, dar și despre așezarea în pagină.
,,Pale Fiend", fiind un nume propriu, ar fi trebuit să-l scrii între ghilimele, acolo unde ai: ,,... formația rock Pale Fiend...". Virgula pe care ai pus-o înainte de ,,și", la: ,,... includ muzică bună, băutură tare, și sex." nu este corect pusă, deoarece tu ai o enumerație. Într-o enumerație, nu este nevoie (în acest caz) să pui virgulă, dacă ai pus ,,și". Nu prea înțeleg sintagma ,,Visul rockstar". De fapt, de înțeles, se înțelege, dar nu sună bine. De ce nu folosești ,,Visul de a deveni un rockstar", în schimb?
În al doilea paragraf, am găsit încă ceva ce, în opinia mea, nu a sunat bine: ,,... nume pe care l-a îmbrăcat și apoi uitat.". Recomand să adaugi un ,,l-a" înainte de uitat.
Ca o mică paranteză, acum că văd că acțiunea are loc în România, începe să capete sens titlul, referindu-mă la expresia folosită.
Descrierea mi se pare puțin cam lungă. Poate că nu era nevoie să explici că trupa rock merge într-un turneu în România. Puteam afla asta din conținut.
Conținutul:
Pentru început, apreciez folosirea alineatelor și a liniilor de dialog. Așezarea în pagină și aspectul sunt detalii importante într-o lucrare literară.
Îmi place poezia cu care ai început. Reflectă foarte frumos sentimentele personajului pe care l-ai abordat. Totuși, am și aici câteva cuvinte de spus. Începând de la versul: ,,Și îți strig chinuit...", ar fi trebuit să pui ghilimele cuvintelor pe care personajul le strigă. Sau, dacă în acel vers fata nu reproduce cuvintele pe care le strigă, ci își enumeră stările, pune virgulă după ,,chinuit". Doar atât am de zis aici.
În primul capitol, unde ai scris ,,Dă-l naibii Jinxie.", corect este să pui o virgulă înainte de ,,Jinxie". La ,,Daaaa mami.", cred că era de ajuns doar ,,Da" și trebuia să pui virgulă după ,,Da". Ai mai avut unele scăpări, dar am văzut că mai multe persoane ți-au atras atenția prin comentarii, așa că n-o să bat câmpii și să le repet aici.
Vorbind despre acțiune, mi-a plăcut primul capitol. Deși am crezut că ar putea fi plictisitor, având în vedere că totul se petrece într-o dimineață obișnuită, mi-a plăcut. Nu a fost numai despre Jinx și Trinica, deși ele au dominat. De asemenea, Jinx s-a concentrat și pe muzică/versuri și pe ce face ea. Asta mi-a inspirat o notă de realism. De asemenea, m-a impresionat felul în care mergi pe o linie subțire între vulgar și pasional. Sau, cel puțin, asta am văzut în acest capitol. Ai descrieri care să stârnească, dar care, în același timp, te opresc acolo unde trebuie. Îmi pare intrigant (într-un sens bun) stilul tău.
În al doilea capitol, deși probabil o să ți se pară ridicol, atenția mi-a căzut cel mai mult pe meșterul Nae. El este doar un personaj episodic, însă, pentru mine, el a spus multe despre tine, ca autoare. I-ai oferit accent moldovenesc, ceea ce mă face să mă gândesc că ești foarte atentă la detalii și că gândești de la zero fiecare personaj în parte, indiferent de cât de puțin sau mult apare. În majoritatea lucrărilor în care acțiunea are loc în România toți vorbesc la fel, indiferent de zonă.
Revenind la protagoniști, prima și prima dată, de obicei, mă uit la construcția personajelor. Pe Jinx și Trinica deja le-am văzut, în mare, în primul capitol. Ne-ai permis să vedem cum gândește Jinx și ce trăsături prezintă. Deși este normală, aparent, am subliniat mintal momentul în care aceasta i-a spus Trinicăi să nu-i folosească numele adevărat. Deci e ceva cu asta și, ca cititor, sunt curioasă ce.
Acolo unde ai scris: ,,Prefera să meargă cu Trinica cu mașina...", este puțin deranjant: ,,Trinica cu". Citind cu voce tare, îți poți da seama despre ce vorbesc. Ar fi trebuit să pui o virgulă și după ,,Doamne", la: ,,Doamne Jinx, mai ușor cu zgomotul.". La fel și la ,,Ciocu mic Virgo...", unde virgula lipsește de după ,,mic".
Vorbind din nou despre comportamentul personajelor, m-a ,,zgâriat" puțin Jinx. Este cam răutăcioasă. Tu oricum deja ne-ai transmis ideea asta, încă de la început. Dar exagerează puțin, atunci când se supără pe Virgo că a lăsat-o să bea. Mi-am imaginat că aș fi acolo cu ei. Dacă aș fi fost un martor, Skinner sau Switch, de exemplu, probabil i-aș fi spus lui Jinx: ,,Bine, dar tu nu poți avea grijă de tine? Ce e Virgo, mama ta?". Adică mă atrage la astfel de replici. Am înțeles că ea vrea să se simtă în siguranță cu ei, dar nu este de datoria lor s-o păzească.
Switch, Virgo și Skinner sunt construiți ,,pe bucăți". Cu fiecare gest al lor descopăr o bucățică din personalitatea lor. Mie asta mi se pare mai mult decât bine. Am văzut că te bazezi, oricum, pe descrierea acțiunii mai mult decât pe descrierea personajelor în sine. Dacă ar fi să le fac o caracterizare ca la școală, probabil ar fi indirectă toată. Însă asta este ceea ce te face să fii cu ochii-n patru după detalii.
Totuși, pe lângă faptul că tu deja ai făcut lucrarea să fie interesantă, apare și Rider ,,la datorie". Eu îl văd pe el ca pe un fel de ,,Luceafăr". Dar, evident, nu la capitolul iubirii, ci la cunoștințe și vechime. Observ că îți ia câteva capitole bune până când să ne introduci în ,,misterul propriu-zis", acela fiind Rider. Asta îmi place. Nu grăbești acțiunea, ci doar oferi puțin câte puțin până la un anumit punct.
Am văzut că simți nevoia să explici ce faci în lucrare, după cum am observat în comentariul pe care l-ai lăsat la partea în care abordezi, în versuri, perspectiva Trinicăi. Acum, ia asta ca pe un sfat, dacă este nevoie să explici ceva, atunci ai greșit undeva. Tu nu ai voie (ca să zic așa) să explici în comentarii la ce te-ai referit. Trebuie să se înțeleagă din text. Imaginează-ți că ai publicat cartea. Cititorii o cumpără. Te duci la fiecare acasă, în parte, pentru a explica ce ai vrut să spui? Nu. Asta vreau să scot în evidență. Plus că, luând-o altfel, în lucrare, sunt sentimentele tale. Nu e nevoie să le explici nimănui. Lasă fiecare cititor să încerce să înțeleagă și să perceapă în felul lui mesajul transmis.
Concluzii:
Am cam zis ce era de zis și n-am mai continuat, fiindcă riscam să mă repet.
Stai foarte bine la descriere și la construcția personajelor. Pe mine, una, m-ai convins, ca cititor. Îmbini foarte frumos misterul cu realitatea. Ai personaje complexe și nu am descoperit ceva care să mă determine să fiu cârcotașă. Adică nu ai ,,plot holes". Mi se pare chiar tare ideea unei trupe rock. Am fost puțin deranjată când ai tot folosit ,,rockstar", în loc de ,,star rock" sau ,,vedetă rock" (și alte cuvinte în engleză, care mergeau foarte bine să fie traduse în română), dar este și asta ceva ce depinde mai mult de gusturi. De aia nici nu am menționat asta în critică.
Totuși, ceva ce a trebuit cu siguranță menționat este lipsa virgulelor de lângă cuvintele în vocativ. Ți-am enumerat și eu câteva mai sus, însă nu le-am putut înșira pe toate. De asemenea, nu cred că e nevoie să scrii nume întregi cu litere mari pentru a ne arăta că strigă sau să dublezi vreo literă. Un semn al exclamării și o mică explicație după ele este în regulă. Mie, personal, îmi par infantile acele replici cu litere inițiale sau litere dublate. Dar, din nou, este doar părerea mea.
Notă: 3,75/5
Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la o lucrare de a mea la alegere
- Aura
