Titlul:
Titlul este bun. Denotă simplitate, dar, în același timp, ne pregătește pentru mai multe conflicte. Totuși, nu mergea, în schimb, ,,Luptând pentru mai bine"?
Coperta:
Îmi place. Menține același aer monoton. Fontul alb, deși poate fi considerat prea simplu, aici se omogenizează perfect cu nuanțele de gri.
Un singur lucru mi-a atras atenția și acela este lipsa diacriticelor. Totuși, sunt conștientă că există fonturi care nu le permit.
Descriere:
Arată bine. Ai alineate, deci ai un plus la așezarea în pagină. Am observat că, deși este foarte lungă, este bine structurată. Nu spui foarte mult, ci doar cât cititorii să se prindă cam care ar fi intriga.
Totul este bine până la cele două întrebări cu care se încheie descrierea concretă. Nu că n-ar fi bine. Dar tu întrebi: ,,Oare nimic nu o va mai împiedica?". Eu, ca cititor, sunt la modul: ,,Ba da. De aia sunt aici. Să văd prin ce trece.". Adică e prea evidentă. Este o întrebare la care poate răspunde cititorul. Știm foarte bine că nu va fi totul lapte și miere. Vreau să spun că întrebările tale nu sunt ceea ce m-a convins să-ți citesc cartea. Restul, descrierii, da. Întrebările, nu. În rest, îmi place.
Conținutul:
Stai foarte bine la așezarea în pagină, ai alineate și linii de dialog. Nu am observat greșeli gramaticale, ceea ce e bine. Totuși, ai câteva mici scăpări, cum ar fi unele diacritice lipsă, însă mi s-au părut irelevante, fiindcă se vede că nu ai probleme din acest punct de vedere.
Ai reușit să captezi încă din prolog. Este intrigant sentimentul de familiaritate pe care bărbatul i-l dă femeii, deși ea nu reușește să-și amintească de unde.
La: ,,Intră în camera surorii sale, o sărută pe frunte și îi puse... ursulețul... pe care sora sa și-l dorea atât de mult." este repetitiv ,,surorii", respectiv ,,sora". De asemenea, la scrisoare (și asta este doar din perpectiva mea) nu cred că era necesar să aliniezi în centru. Ar fi arătat frumos de la capăt cu alineate.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este că protagonista nu s-a angajat ca chelneriță, ci manager. N-am nimic cu meseria asta, dar deja este peste tot întâlnită. În schimb, a ta chiar face ceva pentru care a studiat. Mi se pare o parte realistă a lucrării.
Elora mi se pare un personaj intrigant. A suferit mult și a ales să fugă de acasă, pentru ca nu mai suporta. Însă, în loc să renunțe, ea și-a urmat visele. Asta o face foarte ambițioasă, genul de persoană care vrea să-și depășească condiția. Am întâlnit foarte puține personaje de acest fel.
Evident că o să mă iau puțin de relația dintre Edvige Axel și Elora Murphy. Nu sunt împotriva ,,la prima vedere", dar am văzut-o de o mie de ori, la fel ca și tachinările. Ea înțepată, el enervant, nu e chiar o noutate. Totuși, stilul tău de a scrie și conturarea personalității lor, aduce un aer de originalitate, îndepărtând clișeul. Însă tot ești pe margine.
Mi-a ridicat destul de multe semne de întrebare această apropiere dintre ei. Deja în capitolul cinci ea crede că e îndrăgostită de el. Adică nu sunt fană a lucrărilor în care protagonisții abia dacă-și vorbesc de câteva ori în douăzeci de capitole, însa cred că lucrurile s-au desfășurat puțin cam prea repede. Se întâlnesc la cafenea, se tachinează, el o aduce acasă cu mașina, ea (crede că) e îndrăgostită de el, el îi dă întâlnire în aceeași noapte, ea plânge de fericire.
Concluzii:
Lucrarea este bună. Pe lângă chestia asta dintre Axel și Elora, pe care eu am conaiderat-o grăbită, îmi place ideea. Ai un personaj sensibil emoțional, care încearcă să fie fericită, ceea ce o poate împinge să ia decizii pripite și iraționale.
Nu am găsit greșeli, decât unele litere în plus sau în minus. Dar, la o corectare, sunt sigură că le vezi și tu. Nu e nevoie să ți le repet eu.
Notă: 4/5
Plata: follow permanent contului meu și o părere (comentariu) la o lucrare de a mea la alegere
- Aura
