Multimea ce sta inaintea sectiei ma face sa ma fac mica in scaun. Vad cum 5 oameni ca niste pachete de muschi fac loc in jurul parcarii pentru am putea opri masina. Parchez in timp ce aud cu multimea de oameni izbucnesc in strigate de fericire la vederea fetei mele. Deschid portiera masinii luand mapa si coborand. Trei dintre barbati imi fac drum printre oameni. Intru in sectie aruncand o ultima privire printre usile transparente.
-Ai ajuns exact la timp.
Il vad pe Kai intampinanduma. El e un coleg mai apropiat de serviciu. Ma inteleg cu el de minune.
-Ai devenit in cateva ore una dintre cele mai cunoscute persoane din Korea.
-A meritat.
Ii spun zambind in timp ce inaintez spre camera de interogari. Am emotii, nu mint. Dar chiar daca as vrea sa renunt nu pot. Am ajuns pana aici. Nu imi permit ca alt cineva sa faca pasul final. Dupa tot ce am facut asca e ca o onoare in toate cazurile din toata istoria. Pasul final.
Ajung in dreptul camerei. Trag adanc aer in piept. imi asez mana pe manerul usii.
-Pot so faci, Wonyung. Doar intra.
Imi spun deschizand larg ochii.
Apas clanta.
Deschid larg.
Imi doresc sa nu o fi facut.
Park Jimin sta chiar in fata mea. Incatusat atat la maini cat si la picioare. Imbracat intrun tricou gri patat de sange impreuna cu niste pantaloni maro inchis, la fel, patati de sange. Ghete albe. Maini palide patate de rosu. O fata palida. Par negru si drept, bretonul ajungand pana la ochii sai intunecati. Buze rozalii uscate. Trasaturi cu care te poate pacali usor. Trasaturi ce pot seduce orice om. Pana cand ii vezi masca reala si incepi sa sapi in viata lui. Picaturile de sange de la cele 5 victime facute in dimineata asta se arata pe intreg corpul sau. De la incaltaminte pana la fata.
Privesc spre fereastra transparenta ce desparte cele doua camere. Imi vad seful si alti colegi de mulca stan la masa de fier. Privesc in coltul camerei vazand camere de luat vederi. Inaintez in camera asezanduma pe scaunul ce sta chiar in fata lui.
Isi tine mainile impreunate datorita catuselor ce stau lipite de pielea lui. Aproape ii intra in carne. Isi tine privirea fixata pe mine de cand am intrat. Are chipul obosit.
-Sa incepem. Te rog sa fii sincer si sa nu omiti intrebari. Raspunde cat mai concret si nu ocoli subiectul. Astfel vei suporta consecintele.
Imi dreg vocea luand in mana prima foaie.
-Nume, prenume.
-Park Jimin.
Imi raspunde cu o voce ragusita.
-Varsta.
-20.
-Data nasterii.
-13 octombrie 2002.
-Acum lucruri mai serioase, Park Jimin.
Rostesc in timp ce ma aplec un pic peste masa de metal. Nu am de gand sa arat mai slaba in fata lui.
-Prima victima. Nume, motiv si data.
Isi ridica capul un mic zambet ivinduse in coltul gurii.
-Tata. la varsta de 12 ani.
-Motiv?
Insist.
El tace.
-Ai de suportat consecinte, Park Jimin.
-Abuz fizic. Pun pariu ca stii ce e asta. Ai traito pe pielea ta nu? Apropo de asta. Taehyung ce mai face?
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
