Jimin pov.
Știu că o doare când o strâng la piept dar nu cred că ea a avut idee de cât de tare doare ideea de a o pierde din nou. Îi dau drumul când simt un lichid rece pe genunchiul meu ca să îmi dau seama că e sângele ei. În minte îmi vin cuvintele lui Yoongi spunând că văzuse sânge și cioburi. O aburc în brațe urcând treptele înghețate și intrând în casa mea căci deșteptul de Yoongi a lăsat ușa deschisă. Scap de bocancii plini de zăpadă făcându-le semn celor doi să înainteze în casă.
Urc scările cu ea în brațe. Știu că corpul ei este în stare să meargă și să se țină pe picioare dar frica din corpul meu e ceva mai serioasă când vine vorba de ea. Mâinile îi atârnă pe lângă corp. Capul îi este dat pe spate de parcă e pe cale să leșine în timp ce firele blonde îi sunt lipite de față datorită transpirației. Fusta ei din mătase și cămașa îi sunt ambele pătate de sânge.
Nu cred că Minnie ar lăsa o să ajungă în așa stare. Într-adevăr, nu știu care e relația între ele dar dacă a adus-o în așa stare putea pur și simplu să o lase să zacă în subsol ca în ultimii 5 ani sau pur și simplu să îmi urmeze exemplul meu cu celelalte victime.
O întind pe patul din camera mea. Își întinde degetele fine către paharul de apă de pe noptieră. Îl dau iar în timp ce ea bea îmi pregătesc în minte modul în care să o i-au cu vorba ca să scot tot din ea.
-De ce era sânge pe podea? Imi amintesc foarte bine că ai luat toate pastilele pe care ar trebui să le iei.
-Am întins mâna după colierul de pe masă. Am răsturnat paharul din greșeală și am încercat să strâng cioburile.
Dau din cap începând să scot cu penseta micile bucăți de cioburi din palmele ei ce nu le-a dat ea jos.
-Cum de ai găsit cheia?
Întreb încercând să trag de timp pentru a nu sări direct la subiect. Scotocesc prin trusă luând unul dintre vălătucurile albe și o sticlă mică cu un conținut transparent.
-Era în hol.
Tamponez rana cu un prosop umed ca mai apoi să vars o parte din conținutul sticlei pe palmele ei. O aud scâncind dar nu mă opresc.
-De ce ai ieșit?
Leg strâns bandajele albe în jurul mâinilor ei.
-Am vrut să merg la Centru.
Trec la genunchii ce nu arată prea bine.
-Ai ieșit acum două zile de acolo. De ce vrei să te întorci?
-Am avut nevoie de fete.
-I-am spus clar lui Leo să nu te lase înăuntru pentru cel puțin 5 zile. Deci unde ai fost?
Am atins coarda asta cam repede iar știu că limba ei se încălcește în așa situații. Dar tot ce am facut și tot ce fac e pentru ea. Îi pot simți degetele si tremurând pe umărul meu. Genunchii nu întârzie să le ea exemplul.
-Jimin, jur că am fost acolo.
Leg bandajul strâns iar când ochii îmi cad pe chipul ei prezența lacrimilor nu întârzie să apară.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...