꧁Blood and Calls꧂

*67*

Își pune palmele pe locul unde este pentru a își menține echilibrul. Mă întorc la ea văzând-o păstrând distanța ce e destul de mare.

-Vrei să mori?

O întreb în timp ce îi prind casca sub bărbie strângând-o în jurul capului ei. Dacă merg cu 200 o să zboare casca cu tot cu ea. Lămpile de afară încep să se aprindă, una luminându-i privirea speriată.

-Îți e frică de mine? Nu mușc.

-Ai de gând să pornești? Îl văd venind spre noi.

Pornesc motorul ceea ce o face să se lovească de mine. Îmi strâng mâinile pe volan trecând exact pe lângă Kim. Ies pe șosea intrând în linia de mașini ce nu pare că se grăbesc undeva. E frumos. Nu am mai simțit vântul în față de atâta timp. Nu am mai văzut lumini colorate deasupra mea înafara de cele de poliție. Acum le văd pe cele aurii și mov deasupra mea când depășesc alte două mașini ce mai au un pic și adorm.

Transpirația ce e acum pe palmele mele îmi aduc aminte de luna aprilie. Dacă voi trai până atunci, vreu să merg iar în acel câmp. Să îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri. Ultimile lor cuvinte. Temperatura sângelui ce țâșnește din ei de fiecare dacă când înfig cuțitul în ei. Privirea lor. Ochii dilatați ai mamei după ce privește spre cuțit în timp ce încă mai are acul seringii în brațul ei. Picăturile de sânge ce mi-au pătat obrajii.

Încerc să alung totul din minte când mă trezesc cu unghiile ei în umerii mei. Nu mă întorc înapoi să îi văd starea. Dacă ar fi rănită ar urla ca din gură de șarpe.

-Ya! Unde mergi?!

-La mine detectiv.

Râd când o aud trăgând aer în piept și lipindu-și capul de spatele meu. Înaintez de-a lungul străzii micșorând viteza când intrăm într-o zonă pustie ce e înconjurată de copaci din toate părțile. Pun pariu că se aștepta să trăiesc în chirie în nu știu ce cartier plin de drogați. Spre surprinderea ei, trăiesc mult mai bine că ea și Yoongi la un loc. Îmi ridic capul zâmbind când văd porțile negre. Paznicii de la intrare deschid porțile lăsându-mă să parchez la parcarea de la subsol. Aveam impresia că mă vor turna cu toții când îmi vor vedea fața la TV dar se pare că sunt mult mai loiali mie decât legii.

Luminile parcării sunt aprinse odată cu apariția mea. Cobor scoțându-mi casca și lăsând-o pe mânerul motorului. Ea face la fel lăsând rochia neatinsă.

-Și ce caut la tine?

-Nu am voie să vin acasă sau ce?

-E casa ta? Mă așteptam să fi fost una furată de la vreo victimă.

Strâmbă din nas când deschide ușa. Îi dau paltonul meu valetului ce stă nemișcat de zile, așteptându-mă.