꧁Blood and Calls꧂

*68*

Woyoung pov.

Mi se ia haina de un barbat ce o așează într-un dulap cât o cameră.

-Bun venit, domnule Park.

Dau mâna între ei, eu rămânând confuză. Se pare că încă îi sunt loiali și că nu au dat o declarație pentru mine cand am facut public anunțul. Blondul îi scoate cămașa punându-i pe umeri un halat alb, subțire. Văd fără să vreau zecile de cicatrici de pe trunchiul său.

-Și domnișoara?

-Nu va sta mult. Dacă trece pe aici spuneții codul de la intrare.

Mă abțin să nu pufnesc în râs. Vrea să facă impresie nu glumă. Îmi fac drum din urmă lui. Intră într-un living imens unde nu văd fir de praf pe mobila așezată după gustul meu. Totul se împarte în negru, auriu, alb și roșu. Ochii imi rămân pe șemineul în care arde focul. Pe flăcările care stau aprinse non stop pentru ca când el ajunge aici să aibă toate condițiile. Merge pe scări iar eu îl urmează fără să îmi dau seama.

-Ce vrei de la mine? De ce am ajuns eu în casa ta, Park?

Când se întoarce nici nu îmi dau seama cum a ajuns să țină între degete un pahar cu vin. Își pune mâna liberă pe balustrada aurie. Halatul stă să cadă de pe umerii săi dar el nu pare să îi dea vre-o importanțã.

-Facem rochia azi, nu? O vei lua la tine după, dacă vrei. Nu voi avea timp să fac ce am în plan dacă o iei la tine acum.

-Cât îți va lua? Nu pot sta până târziu, o știi.

-Nu e ca și cum Kim are locația mea. Plus că a fost plătit de Kai ca să i se permită să intre în casa ta. Nu voi rămâne acolo dacă Kai e acolo.

Continuăm să urcăm scările albe până ce dăm de un alt hol plin de uși. Văd o altă serie de scări ce duc mult mai sus dar el preferă să nu se obosească și să dea la o parte perdele roșii din fâșii subțiri ce acoperă o altă cameră făcută din sticlă. Totul e din sticlă. Pereți, masă, tablouri, ceasuri. Singura piesă ce nu e din sticlă e o canapea neagră ce e înconjurată de alte 3 scaune de aceași culoare, fără spătar, moi.

Camera e de mărimea bucătăriei mele. Văd pe masă o scrumieră goală iar lângă ea două pachete de țigări pline și o brichetă aurie. Podeaua e din sticlă iar când pășesc pe ea, am impresia că calc în gol. El nu are nici ce a mai mică reacție, călcând liber și făcându-i semn femeii îmbrăcată la costum să părăsească încăperea. Trebuie să fie menajera sau chiar secretara lui. Odată ajuns în capătul camerei, deschide o ușă ce dă spre balcon.

Urcăm pe balcon. Sunt uimită de priveliște odată ce el închide ușa în urma nostră. E la fel. Totul din sticlă. Dau cu ochii de balustrada neagră, pe lângă ea aflându-se o masă din sticlă neagră, semi transparentă pe care se află o scrumieră umplută pe jumătate. Jimin ia un pachet de pe ea ducându-l la buze și aprinzând una. Întinde pachetul spre mine iar eu iau la rândul meu una.

-Când va fi nunta?

Întreabă el eliberând fumul printre buze.

-31 decembrie.

Rostesc printre fum. Las bricheta pe masă întorcându-mă la balustradă și așezându-mi coatele pe materialul negru.

-Spune tot. Cum vrei să îl ucid și când.