꧁Blood and Calls꧂

*48*

Îmi strâng ochii strans. Înghesui în pumni cât mai mult material din bluză.

Nu poate fi adevărat. Nu te-a trădat. Se preface.

Încerc să nu plâng când îmi dau seama că cel mai apropiat om de mine s-a prefăcut în tot acest timp că nu îl cunoaște. Mi se strânge stomacul.

-Woyoung?

Mâna lui Yoongi îmi atinge umărul. Îmi deschid ochii.

-Te simți bine?

-Vorbim despre asta între patru ochi, Yoongi.

Îi zic privind pe geam si urmărind farurile luminate. Înghite în sec. Înghit și eu.

-Nu vă prostiți.

Rostește Jimin de sub scaune. Îmi strâng ochii.

El nu își dă seama că ultimul om în care am avut cu adevărat încredere se comportase de parcă nu te cunoaște.

-Ghici ce detectiv. Am scăpat datorită lui iar acum tot el e cel pe care te superi.

-Ghici ce Park. Eu te-am scos de acolo și ți-am impus niște condiții pe care nu le respecți.

Pufneste.

-Vorbim la vilă. Am fost clară. Yoongi, casa ta e mai aproape. Te dai tu jos primul. Mă descurc eu de acum înainte.

Dă din cap privindu-ma cu coada ochiului.

Restul drumului îl petrecem în liniște. Ceva totuși e ciudat. Mă dor timpanele. Mă dor buricile degetelor de la cât de mult le-am ros de mânerul portierei.

Vreau să îmi tai urechile. E prea multă gălăgie. Vreau să aud ceva. Orice. Vreau să îmi aud urletul. Ba nu. Vreau să îi aud urletul lui.

-Am ajuns.

-Bine.

Mă dau jos din mașină făcând schimb de locuri cu el. Nu spunem nimic atunci când el deschide portiera. Nu spunem nimic atunci când mă privește în ochi și își cere scuze din priviri. Nu spunem nimic atunci când el intra pe poartă privind mașina mea pentru o ultimă dată. De data asta e nu spun nimic atunci când întru în mașină aruncându-mi fesul pe locul din dreapta și îmi strâng părul în pumni. Iar el nu spune nimic atunci când îmi vars furia pe volan izbind cu pumnii în el. Nu spune nimic când încep să plâng. Nu spune nimic atunci când pumnii îmi lovesc capul.

Nu spune nimic.

Iar lucruri ăsta mă scoate din minți.

-Zi naibii ceva.

Umerii mi se zguduie.

-Ce să spun unei femei în toată Firea ce plânge la volan?

-Toate asta sunt din cauza ta.

Zic asta iar în momentul în care o fac voce mamei îmi străpunge mintea iar fereastra cu ochi galbeni și roșii.