꧁Blood and Calls꧂

*10*

-Ai gasit ceva, Felix?

Intreb urcandu-ma in masina, pe scaunul pasagerului din fata, cu Felix asteptandu-ma sa imi pun centura. Privesc in oglinda masinii cum cladirea sectiei se face tot mai mica.

-Am primit un apel asta noapte. 

Zice in timp ce coteste pe langa cateva cladiri, oprindu-se la un semafor. Uniforma nu ii este aranjata, camasa fiindu-i partial scoasa din pantaloni iar cureaua din piele nefiind inchisa pana la capat. Pistolul ii este pe bancheta din spate a masinii iar sapca fiind langa arma. Raman cu ochii pe el in timp ce acesta scotoceste dupa ceva in sertarul din dreapta lui.

-E vorba de o plangere de la o femeie. O fata mai exact. 

Il ascult, mutandu-mi privirea la secundele ce se scurg de pe semafor.

-Canta la chitara electrica si spune ca cauta un loc in care sa filmeze urmatorul videoclip. Asta noapte a ajuns pe o stanca pentru ca nu putea dormi oricum. 

-Inteleg...

-Mi-a trimis astea prin posta ca sa imi arate ca nu glumeste. A cerut ca tu sa vii in persoana.

Ridic din sprancene.

-Ai trimis un echipaj?

-Da. Asta noapte imediat dupa ce ea a sunat. I-am spus ca nu poti veni dar a insistat foarte mult, ciudat lucru, nu?

Imi inmaneaza un plic A4 de un maro sters, pornind masina imediat dupa ce s-a facut verde.

-Ea unde este?

Intreb deschizand plicul si scufundandu-mi degetele in el si dand la iveala poza fetei de care zice Felix.

-La sectie.

-Parintii ei?

-Nu are. Asta a raspuns cand am intrebat-o.

Masina o ia la deal iar eu raman cu privirea la portretul fetei. Parul ei negru a fost vopsit intr-un rosu cherry. Fața ii este obosita. Ochii speriati si morti in sensul propriu al cuvantului. Buzele pline, date cu ruj de un violet sticla, ii sunt crapate iar de-a lungul obrazului stang pana la cel drept, traversand nasul, se arata o cicatrice ce pare capatata acum cateva zile. Are un par stil wolfcut ce trebuie tuns,cu un breton ce ii nimereste in ochii negri. Poarta un tricoul negru, iar eu imi pot da seama dupa umeri ca ii este cu cel putin 5 marimi mai mare pentru ea. Ochii imi zabovesc pe numele ei, scris marunt sub poza. Myeong Min.

-Asa ati adus-o?

-Da. Exact ca in poza. 

Tac, privind cum masina iese de pe traseu, mergand pe un drum neasfaltat, cu nenumarate cotituri. 20 de minute in tacere in care am incercat sa imi fac de lucru cu uniforma, respingand apelurile lui Jimin.

-Esti sigur ca pe aici e bine?

Intreb dupa inca 10 minute in care am rasfoit foile si nu am gasit nici-un indiciu cu privire la alte detalii pe care le-ar fi spus Myeong.

-Da. Pe aici am trimis si echipajul asta noapte si mi-au adus-o pe fata la sectie. In 5 minute trebuie sa ajungem.

Drumul devine tot mai abrupt iar motorul ii moare de doua ori incercand sa urce dealul ce urca din ce in ce mai sus. Imi tin respiratia cand urca ultimii metri iar in intampinare ne iese vreo 10 metri de pamant drept, urmat de o vale abrupta ce se termina in cateav stanci si pietre ce impiedica caderea prea usoara de acolo.

-Am ajuns.

La inceput nu vad nimic suspect inafara de panglicile galbele ce inconjoara teritoriul, dar dupa ce cobor din masina imi dau seama motivul starii fetei. Ridic panglica galbena, trecand pe sub ea si dand cu ochii de un corp spanzurat de creanga unui copac ce creste din stanca, deasupra apei.

Asteptati-va la mai putine capitole in perioada asta. Vin testele si olimpiadele plus la asta m-a inscris directoarea la un concurs fara sa stiu in care trebuie sa reprezint scoala si nu cred ca in toata larma asta o sa am timp sa mai vin pe aici. Ma voi revansa in vacanta de Craciun, stati linistiti.