꧁Blood and Calls꧂

*3*

Jimin pov.

Dau ocol cladirii, cu ochii in patru, cutandu-l pe Regulus. Intodeauna stie cum sa iasa in centrul atentiei. Incerc sa profit de fiecare clipa cand Finnick sta cu el. Imi par rau ca il pun sa faca asta dar nu il voi abandona nici o clipa pe cel mic. 

Imi opresc motocicleta langa obisnuitul cires ce acum e inflorit. E toiul lui aprilie. Masinile pe care le cunosc pe de rost, se opresc pe rand, care mai devreme, care mai tarziu, in parcarea cladirii. Imi scot telefonul vechi, telefon in care pastrez numerele vechilor cunostinte. Mesajele de la Finnick imi curg pe lista, anuntand fiecare locatie a masinii lui Wonyoung. Imi ridic capul cand imi apare pe banda de mesaje strada pe care ma aflu. Urmaresc copiii o vreme. De toate statuturile financiare, unii care imi amintesc de mine, altii ce imi amintesc de vechea familie Kim, moarta de mult. Nu ma gandesc acum prea mult la ultimii 13 ani. Incerc sa ma focuzez in a intra in relatii bune cu ea. Nu va functiona, evident, daca ii spionez copilul si pe ea cu ajutorul unui copil ce a crescut langa ea in ultimii 5 ani si in are are incredere. Dar nu vreau sa starnesc apele cu accidente ce o vor face stresata.

 Vreau sa imi scot casca din cauza caldurii, dar ma opresc imediat cand masina neagra a lui Wonyoung parcheaza in fata portii. Ii surprind zambetul prin geam, la fel si privirea. Imi trag partea din sticla a castii la loc, bagandu-mi telefonul in buzunarul jachetei. 

O urmaresc dandu-se jos din masina. Parul candva scurt, la nivelul umerilor, acum se revarsa pe umerii imbracati intr-o bluza bej, eleganta. Zambetul ii este intiparit pe chip si imi dau seama ca a avut parte de rasete si glume cu cel mic. E aranjata, ca de obicei, dar azi "miroase" a istorie prin culorile tipic vechi. Inchide portiera din fata, grabindu-se sa deschida portiera din urma unde ii zaresc parul negru, lung si ondulat al lui Reggie. Ii desprinde incet centura din scaunul de siguranta, si il coboara jos cu tot atata grija.

-Azi te va lua unchiul Fin acasa la el. Fi baiat cuminte.

Ii spune inainte sa ii lase un sarut pe frunte si sa ii aranjeze parul, dandu-l pe spate. O vad asezandu-se pe vine. Ii vad buzele miscandu-se dar claxoanele din parcare ii acopera vorbele. Surprind doar un "bine?" si niste sprancene ridicate. Un zambet, iar ea se ridica in picioare facandu-i cu mana dupa ce ia aranjat cardiganul verde inchis, aflat peste o camasa din bumbac. Ii privesc ochii fericiti urmarindu-l pe baiat ducandu-se langa alt copil de aceasi varsta. Ea rade, apoi se urca in masina dupa ce schimba doua vorbe cu educatoarea ce veni sa ii ia in grupa.

Un mesaj scurt de la Finnick ce imi anunta ca Wonyoung e acasa ma face sa ma dau jos de pe motocicleta, dupa o jumatate de ora de asteptat sub pomul de ciresi, urmarindu-l prin geam si zambind cand facea ceva corect. E izolat. Nu are cine stie ce pieteni dar o singura fata, la fel de carliontata ca el de alta data, s-a apropiat de el ca sa isi imparta o portocala cu el, fapt ce ne-a luat prin surprindere pe amandoi.

E pauza de pranz, im scutur camasa de petale de flori de ciresi, deschizandu-mi casca la barbie. Asa era regimul nostru. In fiecare zi, la pranz, la banca din dosul cladirii, sub pomii infloriti de ciresi ce impanzeau teritoriul. Il vad iesind ultimul, avand in mana un lunch box bej. Ochii i se pierd pe cer, era frumos cei drept. Nori pufosi ce ba acopera soarele, ba il scapa. Sta cu capul in sus, fapt ce o face pe educatoare sa il atinga pe umar si sa il intrebe daca se simte bine, el dand din cap. Ii fac cu mana iar el paseste vesel catre mine. Mai arunc o privire catre femeie si catre copii, iar cand ei au ca obiect ce leeste in atentie numararea scaunelor si ale meselor din lemn,imi scot casca bucurandu-ma de aer curat si cuprinzand-ul pe Regulus. Il ridic, tinandu-l de la subrate si invartindu-l. Rade iar cand il las joc si m aplec imi culege cateva petale din par.

-Tot bine?

Il intreb cand ne asezam la banca din spate. Aproba din cap.

-Azi vei sta cu mine si unchiul Fin.

Im spune in timp ce eu ii deschid geanta cu mancare. Dau din cap simtandu-ma vinovat dar in acelasi timp fericit ca m-a lasat in viata lui.

-Ce face mami?

Intreb dupa cateva minute bune in care am vorbit despre el.

-E ocupata.

Zice luand o boaba din strugurele de poama. Ridic din sprancene.

-Nu sta cu tine?

-Ba da.

Ridica din umeri, dar apoi nu se mai atinge de mancare, deschizandu-si sticluta cu suc, suc pe care obisnuia sa il aiba permanent in frigider in perioada in care stateam la ea.

-Atunci? Ce mai faceti?

Incerc sa scot din el cate ceva despre ea de fiecare daca cand ne vedem.

-Azi e la muzeu.

Ma aduce la cunosctinta jucandu-se cu o petala.

-Dimineata se certa cu un domn la telefon.

Imi inalt sprancenele si mai mult. Nu amde gand sa profit ca nu stie ce s-a intamplat in trecut dar nu imi prind rau niste informatii noi.

-La ce muzeu ziceai ca se duce?

-Din centru.

Raspunde rapid, sigur pe el. Cate odata ma mir de cat de bine vorbeste pentru varsta lui. Majoritatea din grupa lui inca lucreaza la pronuntie. Memoria lui poate fi folositoare dar nu abuz de ea.

-Ce ma fac eu fara tine?

Oftez lasandu-mi capul in maini, facand o fata de caine plouat, fapt ce il face de fiecare data sa rada. Il las sa imi ciufuleasca parul si sa se urce pe motocicleta mea, baiatul mimand cum accelereaza periculos, acum fiind randul meu sa rad.

-ROWOON!

Strigatul educatoarei ne stinge zambetele amandurora. Apoi spre groaza mea, imi amintesc ca mi-am scos casca. Ii ciufulesc parul in graba, sarutandu-i fruntea si luandu-i obrajii in palme.

-Pe curand Reggie.

Ii soptesc, urcand pe motocicleta si accelerand, cu casca sub bratul stang si cu urletele si tipetele de panica ale femeii ce e urmata de alte persoane de pe teritoriu, in urma mea.

Fiti pe faza, atat va spun.