꧁Blood and Calls꧂

*56*

Woyoung pov.

Îl văd. Îi văd ochii negri ce mă țintuiesc cu privirea. Strâng din dinți. La fel fac și cu pumnii înainte să sar la gâtul lui. Nu o fac.

-Fiecare colț al Seulului va fi verificat pentru al găsi. Echipa de criminalistică investighează la subsol, în celula lui și în solitarul de unde a evadat. Strâng probe ADN pentru anchetă. Voi reveni cu informații dacă se va afla ceva.

Îi arunc o ultimă privire în care îl văd cum își trage casca pe ochi pornind motorul. Intru în secție. Yoongi închide ușa după mine.

-Era acolo, Yoongi.

-Ce?

-Era acolo.

Îl trag de mânecă. Închid ușa biroului.

-Psihopatul ăla era acolo. Pe motorul meu, rânjind la mine că nebunul.

Îmi îngrop degetele în păr abtinându-mă să nu urlu. Dacă nu îl dau afară din casă azi nu știu.

Îmi pun mânile pe birou rugându-mă să nu îl fi prins. Yoongi încuie ușa.

-Woyoung...

Telefonul îmi sună. Strâng din buze când îl scot și văd numele de Niki. I-am pus nume codat în caz de sună de față cu alții.

-Sună.

-Ji..

-Da.

Îl întrerup. Nu trebuie să îi rostim numele. Mai ales în secție, când e cea mai mare agitație.

Apăs pe butonul verde ducând la ureche telefonul. Yoongi se asigură că ușa e încuiată ca după să fugă lângă mine lipsindu-și urechea de telefon.

-Și? Ți-a plăcut surpriza detectiv?

-Du-te dracu Park. Ai noroc că ești în căutare generală.

________________________________

Mă dau jos din mașină trântind portiera. Paznicii închid porțile negre nelăsând să mi se vadă furia din ochi când dau de motorul parcat în fața vilei.

-YA, PARK JIMIN!

Urlu după ce izbesc ușa.

-Fă pași, detectiv. Crezi că voi veni eu la tine?

Strâng din maxilar când pășesc apăsat în bucătărie. Îl găsesc cu un pahar cu whisky și cuburi de gheață înăuntru. Stă tolanit pe canapea cu un picior pe masa din sticlă. Zâmbește inocent când mă vede. Învârte lichidul în pahar.

-Ce naiba ai în capul ăla Jimin?

Îi iau paharul din mâna izbindul în perete, acesta trecând chiar pe lângă capul lui. Îl i-au de gulerul cămeșii, izbindul și pe el de perete. Aerul mi se taie când văd în ce e îmbrăcat.

-Nu îmi spune...

Pufnește în râs la reacția mea.

Jimin pov.

Să mor io dacă nu arată că un pitic de grădină cu nervi.

-Am fost la apartamentul meu. Și uite-mă aici. Te îngrijorezi de sănătatea mea? Drăguț

Îmi răsuflec mânecele cămeșii până la cot.

-Nici-o zgârietură. Sunt curat.

Își împinge limba în obraz.

-Du-te naibii Park. Dacă îți imaginezi că îmi fac griji de tine, uite că mă doare fix în cot dacă mori sau nu.

Ridic o sprânceană lăsând-o în continuare să mă strângă la perete.

-Atunci de ce nu mă lași pe motor? Nu îl poți ucide și ai nevoie de mine cu atâta disperare?

-Faci dracu accident și la ce gură ai torni tot.

-Îți place de Yoongi de ai acceptat să mă scoți atât de repede de acolo?

-Prima zi, Park. E prima zi iar tu îmi faci nervi și probleme cât carul.

-O da? Ucide-l pe Kim singură.

-Atunci o voi face. Pleacă dracului din casa mea ori stai potol.

-Ambii știm foarte bine că depinzi de mine în momentul ăsta.