꧁Blood and Calls꧂

*137*

Imi scoate rapid din buzunar punga cu polonium strecurand-o in buzunarul sau.

-Si-a cam dat seama ca ascunzi ceva. 

Sopteste asezandu-se pe treptele de mai sus a scarii si continuand sa muste din mar de parca ar fi perfect normal.

-Ce faci?!

Intreb mai mult pe soptite incercand sa il apuc de maneca hanoracului.

-Nu pot rata o scena ca asta. Oarecum, vezi sa nu incurci farfuriile sau sa te ransti iar cu furculitele sau cutitele. Ar fi amuzant sa te otravesti pe tine in loc de Kim. Nu m-ar mira daca e sa fiu sincer.

Sopteste dandu-si parul din ochi si privind fix inainte ca eu sa imi dau seama ca are campul vizual orientat spre masa. Isi punea coatele pe genunchi ridicand din spancene cand ma vede stand nemiscata in fata lui.

-Fie.

Zic punand mana pe farfuria lui Taehyung si pe alta. Pasesc incet, incercand sa nu atrag prea multa atentie asupra directiei din care vin. Pot auzi rasetul cristalin al doamnei Kim, glumele bune ale lui tata cu care ma rasfata de fiecare daca cand ma intorceam de la scoala, raspunsurile lui Taehyung insotite de cate un zambe larg ce se stinge de fiecare data cand ma vede.

De ce trebuie sa fiu obligata sa stric toata familia asta din cauza lui?

Imi intorc ochii catre Jimin care pare sa imi fi citit gandurile, iar eu realizez ca m-am oprit in loc ca sa analizez tot ce imi este prezentat in fata. El da din cap tintuindu-si privirea pe mainile lui Taehyung care se miscau cu eleganta pe spatarul scaunului, tragandu-l pentru ca mamei sa ii fie mai usor sa se aseze.

-Daca s-ar comporta si asa in realitate.

Pot citi cuvintele de pe buzele lui Jimin chiar daca nu scoate niciun sunet.

-Wonyoung, esti bine draga?

Vocea domnului Kim ma scoate din starea mea de a visa cu ochii deschisi. Ochii mei salta de la chipul lui pe al lui Taehyung, vazand cum ma trapunge cu o privire taioasa si cum se schimba total fata de cu era acum cateva scunde. Incep sa ma intreb daca nu cumva problema e in mine. Incerc sa afisez un zambet pe chip chiar daca nu imi iese prea bine. 

-Doar va admiram, nu va faceti griji.

Zic starnind niste zambete dar nici urma de al meu. Asez farfuria cu polonium in fata lui Taehyung care nu imi arunca nicio privire, fapt care ma usureaza cat de cat. Nici nu stiu in fata cui pun urmatoarea farfurie caci pasii mei deja o iau spre bucatarie.

-Nu ai facut nimic, pe asta o stim sigur.

Imi suiera in trecere Jimin.

-Doar voi distruge o familie.

Ii suier inapoi trecand rapid pe langa el si punand repede mana pe celelalte doua farfurii.

-De parca el nu te-a distrus pe tine.

Zice mai mult pentru el dar destul de tare pentru al auzi. Le pun pe masa la nimereala ca mai apoi sa fiu anuntata de mama ca aduce ea restul caci are ceva treaba si ca tata va aduce paharele si bauturile.

Frica ca Jimin sa fie vazut ma strange in spate dar nu ma indeamna sa protestez caci stiu ca trebuie sa fiu la locul meu pentru a nu ridica suspiciuni. Ma asez in dreptul lui Taehyung dar si in locul de unde il pot vedea pe Jimin iar in momentul asta sunt recunoscatoare ca masa este foar mare iar doar din unchiul meu ai posibilitatea sa vezi ceva ce politia cauta fara oprire de o luna.

-Ai fost in sala azi? 

-Da.

Raspund fara sa imi dau seama.

-Am lasat rochia acolo, pe manechin, caci nu vreau sa o sifonez pana ajungem maine la local. Ma voi trezi mai devreme daca e nevoie sa fie acasa.

Adaug sub privirea rece a lui Taehyung.

-Nu am vazuto deloc. Sau presupun ca ar trebui sa ne surprinzi?

Intreaba doamna Kim ridicand din sprancene.

-Cam asta ar fi planul.

Incordarea dispare odata ce rasetul doamnei Kim umple camera. Arunc o privire catre Jimin ca sa il vad ridicand din sprancene si amuzat de situatie. Gandul imi fuge la jurnal si la cum are tratat de Taehyung. Are tot dreptul sa fie ce este...

-Cat am visat sa vie ziua de maine. Pacat ca Jungkook nu e printre noi. Nici nu vreau sa ma gandesc la cum se vor uita prietenii lui la noi maine...

-Nu se merita sa intrerupem un eveniment atat de important din cauza lui, nu? Asteptati ziua de maine de o viata.

O intrerupe Taehyung cu mana pe maxilar. Fafuriile sunt asezate pe masa impreuna cu paharele si cateva sticle de bauturi alcoolice si o stricla de suc de visine.

-In cinstea inrudirii noastre si a impreunarii a doua destine.

Zice tata dupa ce toarna cate jumatate de pahar de vin pentru fiecare. Apuc paharul de picior si il ridic, cu ochii pe Jimin. Daca nu pot sa beau in cinstea mea, o voi face in cinstea ta si a copilului. Gandesc ducand paharul la gura dar lasand lichidul sa imi atinga doar buzele. Tai usor mancarea in farfurie, privind cum Taehyung duce la gura o bucata de carne si urmarindu-i gatul inghitind. Ochii mei sar la privirea victorioasa a lui Jimin ce se lasa cu spatele de scari zambind si inchizand ochii la vederea chipului meu fixat pe el.