꧁Blood and Calls꧂

*50*

Apuc poalele rochie, urcand pe scari si fiind recunoscatoare ca oamenii nu au dat de acest pasaj inca chiar daca e destul de evident. Lumina verzuie eliminata de ferestre nu poate ascunde insa urmele de creta de la pantofii ei ce imi indica clar pasajul parcurs de ea. Muzica isi pierde urma in spatele meu in timp ce lumina slabeste chiar daca eu continui sa urc scarile. Pasajul pare mai mic decat acum 5 ani cand venisem sa il iau pe Finnick iar caramizile par cu mult mai intunecate. 

Urmele de creta ce recreaza conturul perfect a urmei de toc, se pierde cu incetul, eu ramand in intuneric si intr-o liniste completa. Am in gand sa il sun pe Finnick, el cu siguranta ar fi stiut pasajul dar frica de a nu-l baga in probleme sau de a fi prinsa ma impinge sa imi scot pumnalul dintre poalele rochiei. Rochia pare o povara din ce in ce mai mare iar draperiile sangerii de la fiecare usa ma dezorienteaza. Mana mea ce libera deschide usile, iar lama pumnalului le face o zgarietura pentru a nu ma pierde prin labirindul de coridoare ce par sa nu se mai termine. 

-Esti bine Wonyoung?

Ma opresc, linistea ce pare sa se astearna dupa, facandu-mi sangele siroind prin vene sa fie auzit, la fel intamplandu-se si cu respiratia mea ce imi loveste pieptul. Pot deslusi o usa deschisa prin intunericul frant de lumia rosiata ce se datoreaza ferestrelor acoperite cu catifea visinie. Degetele mi se strang in jurul pumnalului ce tremura in mana mea, capul meu intorcandu-se si asteptand cel mai mic zgomot facut.

-Si daca mori azi?

Imi las pumnalul sa sfasie draperia usii, acesta urmand mai apoi sa sfarseasca intr-o oglinda din camera, odata cu ea spargandu-se si reflexia fetei mele. Degetele imi tremura cand incearc sa gaseasca o alta arma printre faldurile rochiei, in timp ce bucatile din oglinda sparta se umplu de ochi galbeni si rosii ce clipesc, privind spre mine. Panica imi cuprinde corpul odata cu pielea de gaina si cu fiorul ce imi strabate sira spinarii, impingandu-ma se intru in incapere.

-Esti in pericol, detectiv...

Vocea lui Jimin. Ma gandesc dar apoi realizez ca e vocea mea. O aud din departare dar cand fac ocol cu ochii prin camera descopar ca sunt doar eu ce ma aflu in mijloc, oglinda si lumina rosie ce incepe sa paleasca tot mai tare. Respiratia mi se ingreuneaza in timp ce vocile sunt intrerupte de un tipat din camera vecina, acesta fiind urmat de ecoul tocurilor lovite de podea.

Imi tin pumnalul la nivelul umerilor, cu mainile intinse, clipind des in incercarea de a scapa de vocile ce acopera tot mai tare sunetul. Intunericul rupe bucata cu bucata din mine si din mintea mea ce tinde sa fie cat mai limpede. 

Poate ca se intampla prea repede iar viteza actiunii ma impiedica sa reactionez. Poate. 

O mana palida ma apuca de mijloc, tragandu-ma in incaperea ce se presupune a fi baia camerei in care ma aflam. Pumnalul meu ii sfasie bratul dar se opreste cand realizez ca esarfa verde este pe incheietura ei iar parul argintiu al femeii este stropit cu sange.

-Asculta!

Inca isi are mainile in jurul meu, tinandu-ma strans pentru a nu ma zbate in timp ce urletul meu umple camera pentru a doua oara. Reuseste sa imi smulga lama dintre maini, aruncand-o in chiuveta.

-Wonyoung, uitate la mine!

Degetele ei imi apuca maxilarul, intorcandu-ma cu fata spre ea ca dupa sa ma priveasca izbind-o de peretele baii si lipindu-ma cu mainile de chiuveta, pipaind dupa pumnal.

-Nu ma atinge...

Imi simt inima batand cu putere in gat in timp ce aerul nu pare sa imi fie destul. Nu am scapat nici aici de lumina rosiatica iar parul ei pare sa fie o tinta perfecta pentru imaginatia mea plina de ochi galbeni si rosii. Isi ridica capul incet spre mine in timp ce isi aduna rochia de pe jos. Ochii ei implora, fapt ce ma indeamna sa cobor pumnalul dar in schimb il tin drept spre ea.