꧁Blood and Calls꧂

*44*

-Ce naiba facea-i acolo?!

Cel de-al doilea strigat ma face sa imi revin din soc dupa ce i-am auzit cuvintele, iar cand fac un pas inainte vad motivul pentru care Finnick ii tinea incheieturile si refuza sa le lase jos. Degetele lui Rose erau incolacite strans in jurul unei seringi pe jumatate goala si cu acul indoit la varf.

Finnick sta cu spatele la mine, fapt ce imi face ochii sa cada pe chipul speriat al lui Rose. Privirea ei e pe Finnick, respirand din greu si refuzand sa raspunda la intrebarea data dar cand imi intalneste ochii paleste, facand un pas in spate si slabind din puterea care il obliga pe Finnick sa ii tina incheieturile strans, deasupra capului ei. Chiar si la lumina slaba ii pot citi teroarea din ochii ce incep a sclipi a lacrimi. Vazandu-i reactia, Finnick se intoarce, vizibil multumit ca ma vede.

-Rose?

-Nu am facut asta...

Da sa spuna dar Finnick isi strange din nou degetele in jurul manei sale in care are seringa, ridicand-o cu putere la nivelul capului ei.

-Nu are rost sa negi.

-Rose? Unde ai fost?

Primul meu gand a fost sa o cuprind, ma opresc insa cand odata cu cuvintele lui Finnick venindu-mi in minte, vad arsura de pe incheietura ei stanga pe care tot incerca sa o acopere zadarnic. Inghet in timp ce ea isi smuceste mana din stransoarea baiatului, acoperindu-si imediat incheietura. Face un pas in spate cand eu ma apropii, si probabil aratand de parca sunt pe cale sa o omor.

-Rose.

Repet ajungand in dreptul ei cand Finnick ii da drumul, lasandu-ma pe mine sa vorbesc cu ea. Respira greu in spatele meu, indepartandu-se cu cativa pasi, pazindu-mi spatele in timp ce mintea mea se blocheaza, cu picioarele continuand sa inainteze catre femeia ce tremura din toate incheieturile. Fara vreun cuvand in plus, ii apuc incheietura tragand materialul moale al rochiei si trezindu-ma cu sarpele ars pe inchieietura ei fragila, crustata de cicatrici si linii albe ce se intind deasupra semnului.

-Jimin, nu e ceea ce pare...

-Ce faceai la fereastra lui Regulus?

Vocea imi tremura, genunchii fiind pe cale sa imi cedeze dar in schimb, incerc sa nu imi vars amarul strans de atata timp pe ea. Ea ce acum plange.

-Te rog...

-Ce faceai la fereastra copilului meu, Rose?

Ridic vocea, ea isi proponeste ochii in pamant in timp ce eu mi-i las pe arsura de pe bratul ei.

-Nu am vrut...

-Ce faceai?!

Ii las bratul sa atarne in timp ce imi cufund degetele in par, pentru a nu o lovi.

-Nu e copilul tau!

-Ce faceai acolo, Park Rose?!

Tace, inghitindu-si lacrimile iar eu mania. Isi sterge lichidul ce i se prelinge pe barbie cu maneca rochiei ce o trage in jos pana ajunge la baza unghilor. (Nota autor:mi-a dat eroare la creier cuvantul asta dar sper ca intelegeti, fac un proiect la romana in timp ce scriu caci vreau sa termin cat mai repede si proiectul si cartea.)  Face un pas in dreapta mea, incercand sa treaca pe langa mine si sa urce pe scarile ce duc la etaj. Degetele mele se impletesc pe bratul sau, tragand-o inapoi spre mine.

-Ori imi spui ori iesi din casa mea.

Ochii rosii ii intalnesc pe ai mei, implorand.

-Ce e asta?

Intreb ridicandu-i incheietura la nivelul ochilor ei pentru a ii arata semnul pe care refuza sa il priveasca.

-Dupa tot ce s-a intamplat...

Se zbate, eu ii tin bratul, fortand-o sa il priveasca.

-Dupa cate am facut pentru tine...

-Eram doar un copil..

-Eu ce eram!?

Imi ridic iar vocea, auzindu-l pe Finnick in spatele meu incercand sa intervina dar retragandu-si mana de pe umarul meu.

-Stiai ce fel de oameni sunt, ce mi-au facut, ce ne-au facut noua si prin cate am trecut pentru a-ti salva pielea iar tu te victimizezi?!

Nu realizez cat de tare ii strang mana pana cand nu ii vad lacrimile curgand din nou impreuna cu scancete.

-Nu e copilul tau...

-E copilul femeii ce e de fiecare data de partea mea si cu care vreau sa imi petrec viata, e copilul pe care l-am crescut si copilul la care tin, Rose. Ei doi sunt totul pentru mine iar tu ce faci?!

Parul blond ii este lipit de fata umeda.

-Cum se face ca Wonyoung, care se presupune ca trebuie sa ma urasca, e de partea mea iar propria mea sora pe care am crescut-o de la 11 ani imi intoarce spatele?

-Te-

-Cum?

Scuip cuvintele, dandu-mi seama ca am ajuns la limita, asa ca fac un pas in urma pentru a nu ajunge sa ridic mana la ea.

-Avea sa o faca altcineva daca nu eram eu...

-Cine? Cine, Rose?

Finnick isi strecoara degetele pe umarul meu, dandu-mi semne ca intrec limita.

-Sora ei.

Cuvintele sunt rostite printre sughite si plansete, iar eu ma incrunt, apucandu-i bratul din nou.

-Lilith Black.