꧁Blood and Calls꧂

*49*

-Se vede că nu ești cu mult mai diferită de ea.

Înghit în sec decizând să tac. Lacrimile nu încetează din a curge pe obraji. Imi las capul pe spătarul scaunului luând o gură mare de aer.

Respiră. Doar respiră. Nu ai fost prinsă așa că doar respiră. Totul va fi bine.

Problema e că nimic nu va fi bine dacă te încurci cu un criminal în serie ce te-a șantajat cu moartea unei persoane dacă nu îl scoți pe el din închisoare. Strâng mâinile pe volan.

Jimin pov.

E stramt ca naiba sub bancheta din spate. Păcat că nu m-am gandit și la asta înainte. Îi aud suspinele dar nu spun nimic. Cunosc prea bine sentimentul din păcate.

Îi ascult plânsetele și lacrimile ce se rostogolesc pe obrajii ei.

În o oră suntem la vila ei. Mă dau jos din mașină trăgând masca pe nas si șapca peste ochi. Ea încă plânge. Eu încă nu pot crede că sunt liber și că respir aerul nopții. Ea încă nu poate să creadă că a eliberat un ucigaș din închisoare și că a fost trădată de cea mai apropiată persoană pe care o cunoștea și în care avea încredere. Eu încă nu pot crede că sunt afară. Ea încă nu se poate opri din plâns.

Deschide usa vilei iar eu întru după ea. Totul e curat. Nu că la mine ar fi mai rău. Ar fi trebuit să plec la apartamentul meu.

Las pelerina în hol.

-Ai mâncare în frigider. Camera ta e la etajul al treilea pe stânga, ultima ușă.

Nu mai spune nimic aprinzând lumina din living. Urcă scările lăsându-mă le mine singur în camera largă. Nu trebuie să întreb unde este baia. Am spionat casa asta de prea multe ori. Deschid ușa băii iar ochii imi fug la hainele de pe mmașina de spalat.

Încui ușa chiar dacă stiu că nu va veni nimeni. Arunc la gunoi uniforma de la închisoare după ce am tăiat ecusonul cu numărul 113. Mă privesc în oglindă.

Am reușit. Dacă am făcut-o pe asta atunci le voi face pe toate pe care mi le-am propus să le fac.

Strâmb din nas când observ tot praful de pe față. Dau joc ce-a mai rămas de pe mine bagându-mă sub duș. Imi las pielea să ardă. Nu am simțit durere de mult timp. Nu privesc dar ating cu buricele degetelor cicatricile ce îmi ocupă brațele.

Nu stiu cât am stat sub apa care îmi ardea pielea dar atunci când am ieșit eram doar arsură.

Trebuie să plec la House Balet Park.

Am zis că nu postez o zi dar s-a transformat într-o săptămână. Scriu capitolul ăsta de două zile dar tot nu sunt mulțumită.